Blogul lui Didu

Soarele îşi sprijinea câteva raze pe frontonul de piatră calcaroasă al Dealului Negoşinii, când clopotelede la Bondrea anunţau cu intensitate crescândă sărbătoarea praznicală a Sfântului Consantin. Forfota din vatra satului, peste drum de conacul boierului, începuse a se potoli, majoritatea tranzacţiilor erau încheiate până în ziuă.

Read more »

Enache urca tăcut, socotindu-şi grijile din acel an, rotindu-şi privirea peste fâneţe si livezi, liniştindu-se singur că va vinde toată ţuica sperând că o va reînoi la toamnă, dacă Dumnezeu va ţine prunele ce înverzeau pomii. Se oprea la câte o cotitură de drum, odihnind calul, cercetând locurile, răscolindu-şi gândurile plecate cu privirea spre cele culmi ale Breazăului şi Smolenului ce se conturau tot mai semeţe, cu urcatul drumului, spre miază noapte, cu povârnişurile lor umbroase, de un verde negru odihnitor dar şi misterios. Avea sufletul inchis parcă de o umbră ca cea de la poalele pădurii, îl chinuiau multe impulsuri interioare neînţelese, fără contur, dar prevestitoare de intâmplări. Dădu din mână într-un fel numai de el ştiut, scăpă un oftat scurt, dădu pinteni cailor şi porni. Copiii trecuseră de culme si se opriră pe drumul dintre Pletari şi Glod, odihnind caii în fânul verde proaspăt de pe cărarea ce mergea direct tăind şerpuirile drumului.

Read more »

Ionică privea printre frunzele umbrarului, din prispa lăutarilor, la cele ce se petreceau, trăgea vârtos din arcuş încordu-şi auzul la versurile strigăturilor ritmate ale celor prinşi in joc. Deşi mai mic cu doi ani, Tomiţa stătea pitit sub câte o masă, ori canapea, scotea mâna ciupind femeile de glezne, incitând si mai mult hazul general. Sigur că mai văzuse pe alţii mai mari cu asemenea gesturi aşa că îndrazneala lui era gustată de toţi şi pentru că era fiul grecului care, nici vorbă, să se prindă vreodată la joc. Barbaţii mai ales, se prăpădeau de râs iar chicotele femeilor acopereau muzica. Cea care era mai strşnică dintre toate se încolăcea meticulos de mijlocul soţului şi făcea „ruptoarea”, adică îl convigea să plece. După ce ieşea prima pereche, lăutarii la un semn începeau marşul şi ograda se golea, grupurile mişcătoare se îndepărtau, care încotro, la lumina felinarelor sau prin bezna nopţii, într-o revărsare erotică fără seamăn, cu sărutări năvalnice şi îmbrăţişari voiniceşti clipe adevărate ale unor trăiri fericite, pe care, în simplitatea lor, femeile nu se sfiau să le dezvăluie în alte împrejurari, la clacă, în drum spre biserică dar indeosebi, la marile praznice şi târguri când, deseori petrecerile se repetau. Căci acestea au fost unele din marile ocazii care decopertau istoria, evenimentele economice, bogăţia, sărăcia, moravurile dar şi – deseori – hoţia. Fără târguri şi iarmaroace nu am fi avut nici bruma de documente care ne atestă din negura timpului.

Read more »