Tag Archives: politica

Scrisoare deschisă

Eugen Nicolaescu are dreptate, în articolul publicat în Opinia Buzoiană de azi, dar îi pasez o notificare: Stimate coleg, când ne aflam la putere cel din frunte susţine ca el are dreptate, persiflează pe cel mic, dă tot felul de “bombe” si “fumigene”, ignoră realităţi palpabile. Aşa e, Ponta nu are minte de strateg. Se vede după cum vorbeste. În plus n-a lucrat până acum în administraţie-primărie, consiliu judeţean, funcţionar superior, etc – si habar nu are cum se gestionează nici macar o cârciumă, darmite o ţară întreagă. Cu el presedinte, România se va împărţi între interpuşii pesedişti, sftăuitorii din umbră, şforari si lingusitorii de profesie. Dacă ajunge la Cotroceni va începe cea mai neagra perioadă din istoria României. Nici ca în vremurile de început ale lui Ceauşescu nu va fi. Cel puţin ăla, la începutul dictaturii lui, avea oameni bazaţi, cu studii la vremea lor, nepătaţi. Azi, nu mai vedem capete luminate, animate de dorinţa unei propăşiri reale a poporului si de spirit de sacrificiu. Cei ce ne conduc azi, “numai banul îl vâneaza si câstigul fară muncă”. Pe vremea lui Tăriceanu am susţinut cu tărie iniţierea şi crearea unor şcoli de studii politice, de performanţă, în care sa fie promovaţi oameni cu reale calităţi morale si intelectuale, nu pe bani. Tăriceanu era surd la orice propunere si iată calitatile lui: imoralitate, tradare, dezbinare. Din pacate domnule Eugen i-am stat alaturi si eu, atunci, mă simt mânjit da aceasta farsă numită “politică” la care amândoi, alaturi de mulţi alţii, am fost păraşi. Daca iese Ponta, noi toti în frunte cu Tariceanu – cu partidul laşilor “reformatori”, cu alde Bâgiu si acoliţii lor – suntem de vină. În acest nefericit caz, mesajul meu va fi: “v-am spus de fiecare data sa luati ţara “pe jos”, prin sate si cartiere că nu mai e pe vremea lui bietul Raţiu care a fost huiduit în Piaţa Daciei din Buzău. Acum trageti ponoasele” Sansa voastra a politicienilor de sus se joacă acum. Noi cei de jos suportăm oprobiul şi umilinţa! Veghiati să nu iasă Ponta presedinte! Împacaţi-vă unii cu alţii, trageţi cu toţii la acelaşi edec, aruncaţi orgoliile… Lasaţi somnul o jumatate de lună, mai daţi jos grijile si afacerile si umblaţi, umblaţi, umblaţi prin toată tara.!!! Numai astfel Moldova si Muntenia vor întelege dece NU trebuie sa iasă Ponta preşedinte!!! Că ardelenii – Ion si Ghio – au înţeles!!!

S-au aşezat apele? Nici vorbă!

“Apele nu se aşează” cu una, cu două la Buzău. Se vede de la o poştă lipsa de inspiraţie a celor mai multi oameni politici aflati la “butoane”. În principal, pentru că şi-au promovat clientela fara o selecţie valorică. Sunt de acord: îti aduci aproape colaboratorii, cei de care te-ai folosit la nevoie, dar nu-i cocoţi în pozitii care, pâna la urma, să te umbrească cu incompetenta lor. În ultimii 15 ani n-am vazut nici o initiativa proprie, aici la noi, la Buzău. Cel mult imitaţii sau iniţiative de la alţii. Nu suntem în stare sub nici un chip sa revigoram nimic! În nici un domeniu! A, constructii? reparatii? Hai sa fim seriosi! Daţi-mi un exemplu care sa exprime capacitatea de creatie a celor mai valorşi edili ai Buzaului. Lasă exceptiile! Ele confirma regula! Vorba unui amic: e vorba doar de ciolan, numai de ciolan. Nu mai vorbesc de călătoriile prin ţară sau prin lume, făcute pe bani publici, din care nimeni nu a vrut sa înveţe ceva. Sau n-a fost în stare! Am argumente în acest sens, să umplu un ziar. Unul singur aspect e limpede pentru toată lumea: imoralitatea celor care n-au înşelat aşteptările a întrecut orice limită. Sunt sigur că cei care si-au părăsit partidele sunt nişte mediocrităţi care habar n-au că au devenit personaje cargialiene: “unde nu e moral, acolo e corupţie si o soţetate fără prinţipuri, care va să zică că nu le are”, domnilor migratori. Pentru ca să se aşeze apele e nevoie de FLIT! Să le dăm cu flit pentru a-i scoate din conducerea vieţii sociale! Asemenea oameni nu mai au ce căuta prin politică! Acţiunea de “dezinsecţie socială” trebuie pornită de la vârf în jos! Ferească Dumnezeu să se închidă gura presei, ca pe vremea lui Nastase… Ceea ce s-a întâmplat la Buzau, în perioada migraţiei politice, ne umple de umilinţă pe toţi în faţa întregii ţări. Mediocrităţile care au pus la cale această acţiune ne dirijează spre partidul unic, spre mototolirea democraţiei si libertăţilor noastre. Nici o justificare nu stă în picioare! Viaţa politica în judetul nostru este la pamânt! Atmosfera ei este îmbâcsită si prin ceaţă se văd rânjetele celor care ne-au făcut de baftă, se citeşte satisfacţia oamenilor avizi de putere, incapabili să evalueze suferinţa celor părăsiţi, a amarâţilor de alegatori care au crezut în ei.

Veşti proaste pentru suflet

Am avut o dispută aproape inflamabilă cu un preot despre care nu credeam că poate fi implicat în politică. Pentru a-mi limpezi un anume punct de vedere am contactat pe cineva din branşă, ceva mai în vârstă şi şi i-am cerut părerea despre colegul „înflăcărat”. E interesant răspunsul acestuia pe care îl citez aici: „dom profesor, preoţii să căznesc de două mii de ani să dărâme Biserica, noroc cu credincioşii că o ţin”. Am plecat cu un gust amar după acest răspuns şi am încercat o justificare a lui. Din nefericire are mult adevăr: prin partizanat politic pe care unii îl proclamă chiar din uşa altarului – unii direct, cu nominalizare concretă, alţii voalat – nu avem decât şansa pierderii nădejdei, a credinţei şi a dragostei faţă de aproapele nostru. Acum, când vedem cu câtă înverşunare clasa politică  se acoperă de  noroi în piaţa publică, sugerez că, atât cei ce slujesc în Biserică, cât şi oamenii şcolii, ar trebui să militeze pentru buna înţelegere între toţi membrii societăţii. Nu pot să fiu liniştit când, cu tristeţe aflu că, la Facultatea de teologie din Bucureşti, li se inoculează studenţilor ca, în nici un caz nu trebuie să-l alegem pe Iohannis preşedinte, că e neamţ!!!

Tristeţea mea e cu atât mai mare cu cât ştiu că Biserica catolică, într-o anumită perioadă, s-a implicat profund în politică iar catedralele lor acum sunt goale. Oare mergem în acelaşi sens?

De vremuri şi oameni…

Dacă stau şi mă gândesc la câte frustrări şi necazuri am avut înainte de 89, ar trebui acum să cânt şi să joc după câte schimbări şi bucurii pot trăi astăzi. Atunci eram ceva mai tânăr şi treceam cu dezinvoltură peste toate cu energia vârstei. Azi veselia este umbrită de mulţimea dezamăgirilor mai vechi sau mai recente. Îmi menţin totuşi euforia cuplat fiind la trăirile iniţiale, cele din decembrie 89, cât şi datorită simţămintelor generate de multele beneficii şi realizări personale care s-au derulat de atunci la nivelul accepţiunii adevărate a libertăţilor curente. Adică sunt mulţumit că am înţeles corect ce înseamnă libertatea câştigată, cum şi care să fie modalitatea beneficiilor mele de la ea.
S-au repetetat deseori spusele lui Miron Costin, „nu-s vremurile sub cârma omului ci bietul om sub vremi” şi în mod sigur, aflaţi sub ruşi în anii 50, toţi gândeam la fel. Azi nu mai avem dreptul să ne lamentăm ci să fim desăvârşiţi în faptele noastre pentru a trece prin vremi.

„Breaking news”, la Buzău

Cristi Bâgiu, preşedintele Consiliului Judeţean Buzău, şi vicepreşedinte la PNL, ales în 2012 cu o majoritate confortabilă în dispăruta USL, în detrimentul lui Victor Mocanu de la PSD, anunţă într-o şedinţă a Biroului judeţean PNL că la alegerile prezidenţiale îl va sprijini pe Victor Viorel P.. Cu câteva zile mai înainte preşedintele Organizaţiei Judeţene a PNL, George Scutaru, lansase o chemare către toţi primarii şi consilierii PNL prin care le cerea acestora să nu se lase momiţi de psd sau alte formaţiuni politice. Presa a reacţionat şi a cerut ca, oficial, aă se condamne gestul. Eu cred că G.Scutaru a fost explicit în chemarea lansată şi nu cred că ma era nevoie de altă  interventie prin care sa se condamne pozitia cuiva. Gestul lui Cristi Bâgiu, prin care a anuntat în fata biroului PNL si organizatiei municipale Buzau ca va sprijini pe Victor Viorel P. la prezidentiale, seamna cu cel al lui Boc, care o va sprijini pe Elena U. în aceeasi competitie. Si unul si celalalt fac sau faceau parte din aceeasi alianta. Boc n-a facut adeziune la PMP si nu stiu-nu cred-ca dl. Bâgiu a facut la PSD. Ambii-Bâgiu si Boc-si-ar pierde scaunele dacă o fac. Ei demonstreaza ca au dreptul la opţiune, că sunt liberi. Pentru noi, membrii PNL de rând, situatia e jenanta. Judecăţile care se fac (ca e santajat, ca a tradat, etc) nu au coerenţă în contextul evolutiei politice a judeţului nostru în ultimii 10 ani. S-o fi săturat omul de ceva, s-o fi plictisit, cine ştie.Optiunea lui Cristi nu angajeaza partidul si nu obliga pe nimeni. Regretabil e ca nu si-a exprimat-o la Bucuresti, în delegatia permanenta, mai de mult. Sau poate e una din dinamitele care au aruncat în aer USL-ul.

Să fim seriosi, nu exista un delict de opinie. Omul e liber sa acţioneze cum vrea si pe viziunea sau ideatica pe care o are. Momentan nu putem evalua consecinţele. Probabil vom vedea asta mai târziu. Ceea ce se demnonstreaza fără echivoc este ca ideologia politica a partidelor e subţire, subtire de tot.

Pentru mine personal si pentru prietenii mei liberali- care vorbesc de tradare- gestul e de condamnat . El reprezinta, dacă mai era cazul, confirmarea unui fapt caracteristic acestui neam MÂNDRU, că se trage din romani si daci si anume ca, de la Marcus Junius Brutus si până în ziua de azi, asa este scrisa istoria noastra-istoria trădărilor de neam si ţară… Toate din motive de câştig-de putere sau de arginti. Suntem în Anul Brâncoveanului si numai acesta comemorare este pe deplin lămuritoare. Asta-i sorgintea, ce sa-i faci, n-ai ce face! Vai de lume si de viata!

P.S. Am pus ghilemele la titlu deoarece am auzit despre intenţia lui Bâgiu de la alegerile europarlamentare, dar n-am crezut atunci!

Lămuriri

După emisiunea lui Turcescu cu Trăian Băsescu de aseară, am ajuns la convingerea că cel mai redutabil candidat la preşidenţie rămâne Klaus Johannis. “În pomul cu fructe toţi aruncă cu pietre”, spune un proverb bătrânesc. Adevărul e că Ponta şi “consilierul”lui american s-au făcut de …cacao rău de tot. Până şi colegii lui de partid recunosc. Părerea mea e că, din punct de vedere pragmatic, atât pentru el cât şi pentru partid, este un mare dezavantaj să lase guvernul în favoarea Cotroceniului. Am senzaţia că nici nu vrea să iasă preşedinte. Cât priveşte prestaţia interlocutorului lui Turcescu, aceasta se situiază sub nivelul aşteptărilor mele. De fapt dl. Băsescu a lăsat “atacul” împotriva lui Ponta-ceea ce poate induce părerea naivă că ar fi înţeleşi pe sub masă-, şi s-a concentrat pe Klaus. E clar că îi e frică de popularitatea şi corectitudinea acestuia. Invocaţiunile făcute contra lui, de către amicul Băse, sunt- în special prin repetarea lor obsesivă-copilăreşti şi reluări banale din piaţă- . De pildă chstia cu Grifco, sau cea referitoare la casele lui Johannis, ori la meditaţiile lui sunt nişte palavre aduse în faţă ca în timp ele să se metamorfizeze în “adevăruri”. Amicul meu nu ştie nimic din ceea ce ar trebui să ştie. La nişte cupmărături “electorale şi de imagine” de la supermarketuri nu se vede adevărata faţă a României. Dacă spune că a îngenunchiat sistemul dece nu pleacă incognito în ţară? Să vadă realităţi faţă de care Las Fierbinţi e mic copil…Mai mult, luându-se cu vorba a uitat că, încă, e  preşedintele ţării, calitate în care el “ocroteşte” pe cine doreşte. Afirmaţiile făcute în acest sens, în legătură cu Elena Udrea, mă fac să ajung la părerea că şi el este în genunchi împreună cu sitemul din care face parte.

„Lupta” cu Băsescu

Pe fondul unor complicate fracţiuni sociale româneşti, sub ameninţarea forţelor externe, care au o serioasă contribuţie la divizarea nostră ideatică, şi în angrenajul de tip feudalo-mafiot al relaţiilor interumane, cualiţia de la guvernare ne „conduce” în luptă cu „fascistul-nazist”-care este-Băsescu! Uluiala noastră, a „combatanţilor”din tabăra lui Johannis-Blaga, este cu atât mai mare cu cât Ponta-omul din fruntea oştirii-ne spune că ăştia doi sunt Păcală şi Tândală. Din care cauză ei nu vor să lupte cu Băsescu. Ba mai mult, cică-după spusele „comandantului”-mai de nu ar fi chiar aliaţi cu Băsescu. Vă mai amintiţi, cred ce a zis în replica sa personajul popular, „măăă duc în toată lumea şi dacă voi găsi un prost mai mare mă întorc!”

Ultima baricadă…

Azi se decide cine va fi viitorul preşedinte al României de la toamnă. Pronosticul meu e Crin sau Klaus. Zvonistica şi manipularea prin sondaje şi comentarii au luat dimenisuni cu totul aparte. Sunt scormonite tehnici de influienţare din cele mai diverse, se comunică minciuni şi intrigării de cea mai joasă speţă, se calculează sume, sunt puse pe tapet tot felul de istorii, din cele mai controversate şi se gâdilă urechile cu ample argumente lustruite în metafore şi epitete nebănuite.

Tot azi plec prin ţară şi fac un sondaj propriu timp de  mai multe zile, vreau să-mi verific sentimentele patriotice şi să pun temelie solidă pentru viitoarele mele bătălii politice. Cred că sunt aproape de saţietate şi simt nevoia de spaţiu, de aceea mă voi mişca până la ultimul leu din buzunar. Poate pe parcurs, sau când mă voi întoarce ne vom confrunta…

“Perfuzia” Tăriceanu

După ieşirea în forţă a PNL ului din USL, corpul liberal era în grea suferinţă. „Cu umbre care nu sunt, ne-ntunecă vederea” vechiul şi renăscutul liberal, Constantin Anton Călin, încercând să resusciteze prin anonimii din jurul său coma politică în care se vrea aruncat liberalismul naţional român. În situaţii limită,  exchibiţiile şi jongleriile , proliferează iar alegătorii – noi şi-ai noştri- se crucesc. Chiliman şi Moisescu,- vechi liberali excluşi din partid din motive de care amârâţii din Gura Văii, habar nu au-, driblează PDLul şi ajung în fruntea bucatelor ardeleneşti ale lui Blaga. Un pedelist de frunte de la Buzău, unul Cezar Preda, scrie în Opinia locală că trebuie ca „centru” să intervină aici, deoarece negocierile PNL-PDL, sunt în impas. Între timp PSD ul a declanşat un război de gherilă împotriva PNLului „partidul burgheziei,” racolând fără jenă tot felul de impostori ai politichiei, din parlament ori din consilii, sau stimulând poftele unor inocenţi să-şi creeze-prin relaţii şi cunoştinţe-fundaţii, asociaţii şi chiar partide toate, chipurile pretinzând că sunt libere sau cu excrescenţe de sorginte liberală. În acest timp, retras, plin de noroiul mediatic, şi atins în plexul orgoliului, mai mă face să ameţesc şi Crin. „Dacă mă puneţi în ambiţie candidez la prezidenţiale” a replicat el unei matracuce ce se crede doctor în comunicare. Cum dracu să intri în dialog cu asemenea persoane care o ţin pe a lor şi împart  dreptatea după bunul lor plac?
Suferinţa adevăraţilor liberali va fi curmată nu de „perfuzia”pe care o încearcă Tăriceanu. „Prin noi înşine!”e sloganul zilei! Lasaţi liberalii în pace nu-i mai bruiaţi că o faceţi degeaba, ce şi-au propus aşa vor face. Aşteptaţi un pic: „infiltraţia”Iohannis a resuscitat deja centri vitali, urmează „bomba!”

„Soluţia” Tăriceanu

Nu am avut nici un dubiu în 1990 când s-a dat legea partidelor politice că pasul meu politic să fie spre PNL. Ştiu ceva istorie şi nu puteam avea, în nici un caz, altă opţiune. Din nefericire în freamătul evenimentelor de atunci nu aveam experienţa manipulărilor, dezinformărilor şi dialogului parşiv şi fiind impresionat de figura-fizică-a lui Tăriceanu am optat, când s-a produs prima ruptură pentru ei, spre PNL-AT(cu aripiara NPL, clădit de Cataramă), cu Chiliman, Cataramă, Boroianu şi desigur, Tăriceanu şi alţii.

La congresul de unificare de la Braşov, când, într-un exces de inspiraţie în discursul rostit, am contribuit la debarcarea lui Câmpeanu, l-am cunoscut pe Tăriceanu personal. A urmat ceea ce ştim sau bănuim cu toţii: diferite feluri de a face politică. Pe faţă, cinstit, direct. Prin spate, prin codoşlâcuri şi turnătorii, pe sub masă, spunând una şi gândind sau făcând alta, etc. Sunt diferite opinii despre omul Tăriceanu. Ca şi despre omul Crin. Eu sunt convins că Tăriceanu are la îndemână „oculta” care-l mână în luptă. El îşi asumă riscul unui blam istoric. E treaba lui. Eu gândesc, din păcate, după formaţia, principiile şi mentalitatea pe care o am. Adică după ce schimbi cinci neveste poţi să iubeşti ireversibil una? Adică România! Nu-s sigur!

Mai rămâne un codicil: mai e vreo îndoială că politica de azi -10 martie – din România are trei caracteristici – minciună, minciună, minciună? Aţi învăţat că, în funcţie de ambalaj, minciuna poate fi cel mai „pur” adevăr??