Verişoara mea de la Suceava mă iubeşte în felul ei, adică este destul de sentimetală cu mine, trecând de la do minor la si major în exprimarea sentimentelor ei – am uitat să vă spun că e profesoară de muzică – aşa că de la "dragă Didulaş la mă tâmpitule", nu e o diferenţă decât de o terţă. Când punem ceva la cale răspunde catifelat, "da mamă, aşa facem!" Fac o paranteză şi adaug că, dacă e să ne luăm după manifestările concrete ale dragostei, faţă de sufletul meu, Viorel, soţul, concubinul şi amantul ei, dă mai multe semne, măcar că mă sună de două ori pe săptămână ceea ce Smaranda cam uită. Acu nu neg nici faptul că s-ar putea ca lui să-i cam "plouă în gură", amintindu-şi de ţuica mea şi mă sună să se asigure că mai exist şi eu şi ţuica… In fine…
Aseară, pe la şapte am avut o iluminare. Nu ştiu da mi se întâmpla cam des în ultimul timp, fiţi atenţi. Am "văzut" numerele care vor ieşi deseară la loto. Dau înebunit telefoane la copii, încep să mă strofoc cum să fac să iau bilet, gata să păţesc beleaua, când îmi aduc aminte de verişoara me! Era pe net. O accesez, îi arat pe scurt situaţia în care mă aflu şi-i propun următoarea afacere: din cei opt milioane pe care îi va câstiga ea pe numerele ce le "citisem" eu prin mesaj subliminal, să-mi dea şi mie două. Scot la imprimantă toată conversaţia s-o am ca probă în instanţă in caz de ceva, stabilim masurile de securitate necesare, nu că ne-ar fi frică de cerşetori, da o asemenea sumă trebuie secretizată, şi-înainte de a încheia dialogul apare marea dilemă: ce vom face cu banii?? Reluăm dialogul. Pentru început imi sugerează că am putea să ne mutăm mai aproape unul de celălalt, că viaţa-i scurtă, că sucită, că-nvârtită… Cum noi doi avem doar o scurtă perioadă de graţie când ne întâlim, maxim două trei zile fără să ne certăm, până la urmă nu era o ideea rea şi în caz de scandal, îşi ia fiecare "jucăriile" şi-şi vede de ale lui. Dar tot "străluminarea" m-a scos din încurcătură: "ce-ar fi tu să ne luăm o căsuţă pe malul Mediteranei şi să stăm şase luni în ţară şi şase –i arna – acolo". Deoarece ea a achiesat rapid la idee, ne-am urat noapte bună. Aşa că, tuturor, pa! Plec la Malaga! Acolo am stabilit într-un final. De ce? Păi să nu mă mai combat cu Nucu care se laudă că nu ştiu ce calităţi de vinuri a băut! Să fiu în mijlocul vestitelor podgorii de Malaga! Măcar dacă ne certăm, s-o facem sub o influienţă de calitate! Incă odată, hai pa!
