Blogul lui Didu

Când la fila 28 a siteului http://stimtot.ro, din 02.02.2010 începeam serialul „Şcoala într-o rână…” îmi pusesem mari speranţe că opiniile şi constatările mele vor fi luate în consideraţie şi că se vor pune bazele unei schimbări reale în ograda şcolii româneşti. Menţionez că am făcut publice direct aceste păreri la Parlament, la Preşedinţie şi Ministerul Educaţiei. Credeam că noua legii a şcolii va fi şlefuită, speram că cineva mă va contacta pentru o dezbatere mai aprofundată şi pentru sprijinirea cu soluţii, dar nu-mi închipuiam ca „reforma” şcolii să se facă la fel ca „trecerea gâştelor prin apă” (expresie consacrată în spaţiul şcolar)…

Legea a trecut de mult, s-a publicat, a fost criticată dar nici măcar nu se aplică! Iar scuza cu criza e de o banalitate fără acoperire deoarece acolo unde conştiinţa profesională este înaintea valorii muncii, colegii noştrii strâng din dinţi, dau de la ei, umblă cu acelaşi costum de haine de trei ani şi pantofii scofâlciţi-mai nou cu blugi şi bascheţi, mănâncă pe apucate, între două serii de copii la meditaţie şi se culcă mulţumiţi şi cu speranţe de mai bine. La fel şi la grădiniţele sau şcolile unde părinţii au o situaţie materială satisfăcătoare, au entuziasmul tinereţii sau bucuria debutului şcolar, primele zile aduc cheltuieli „la negru” cu mult peste imaginaţia guvernanţilor. Dar, la general, situaţia e alarmantă. Două sunt motivele: unul, politizarea excesivă care a instaurat incompetenţa menegerială şi al doilea-derivat din primul-, gestionarea defectuasă a resurselor(umane şi materiale).De exemplu, o „menegereasă” (aşa zisă directoare), de sorginte politică la primul „consiliu profesoral”, în introducere a ţinut să atragă atenţia colegilor că, „începând de azi nu mai sunt Lily pentru voi ci doamna directoare”. Un nou director, promovat pe aceleaşi criterii (apropo, ce mai e cu concursurile astea de directori, mai lucrăm mult cu delegaţie, d-le ministru??), şi-a impus „autoritatea” atragând atenţia, pentru început, că „de azi nu mai merge cu întârzierile, condica nesemnată şi învoirile”…

Mai nou, în condiţiile reducerii salariale, a blocării posturilor bugetare, folosindu-se aceleaşi criterii de mai sus, se înfiinţează posturi de contabili cu normă întreagă sau ½ normă, în funcţie de mărimea şcolii. Probabil sumele slariale, ale acestora sunt secrete pentru profesori, dar la unele şcoli ele sunt de două ori mai mari decât ale lor. E probabil „un avans” pentru electoralele de la anu! Asta e gestionarea de resurse! Mai e vreo îndoială că şcoala se prăbuşeşte??

(va urma)

O incitantă dezbatere în legătură cu actualitatea şcolii româneşti, trecută de mult pe planul al II lea din cauza lătrăturilor politice, apare azi în Gardianul. Am lucrat 47 de ani în şcoala românească acumulând un munte de experienţe şi evenimente. Când Gheorghe Vasilichi, un ciocănar ilegalist, prin 1946 era ministrul învăţământului, activitatea şcolară mergea în virtutea unei inerţii moştenite. Vechii dascăli, mutaţi, degradati, înghesuiţi prin cele coclauri, reprezentau încă o forţă spirituală care au semănat corectitudine, conştiinciozitate, devoţiune şi respect tinerilor colegi mai mult sau mai putin îndreptăţiti să se afle la catedră. Toate influienţele ruseşti din programa şcolară erau cu abilitate ocolite sau interpretate astfel ca elevii să înţeleagă cum "sa înveţe". Acum un nimeni este ministru, şcoala merge şi fară el, iar intevenţiile părinţilor in actul educativ mi se par din ce in ce mai pertinente. Cu excepţia unuia care, luptându-se cu valurile populiste, aflat acum vremelnic în fruntea bucatelor ţării, se baga si el in ciorbă arătând că elevii "trebuie să aibă 7 obiecte nu 14". Iată fraţilor prostia înfăşată în mantia semidoctismului şi a imposturii.

Scoala trebuie să fie menţinută pe două direcţii împletite şi continuu cuplate: instruire şi educare! educaţie şi învăţare sau cum doriţi a le numi. Ele sunt dependente,condiţionate, reciproc influienţabile! Azi suntem într-un melanj eterogen, lipsit de substanţă motivaţională şi învăluit în terminologii de împrumut ostentativ etalate de măruntele resuse umane care, chipurile, conduc destinele şcolii. Intre ilegalistul ministru din 1948 şi ilegalul ministru de azi nu-i mare deosebire. Nici unul nici celălalt nu au habar de conţinuturi şi structuri, de condiţionalitate individuală şi metodica şcolară ori de raportuile dintre condiţiile materiale ale resurselor umane din şcoli şi realitatea înconjurătoare. Mai mult, cei din subordine, pentru a menţine ceaţa şi a justifica postura locului lor de muncă – aflat într-o impostură crasa în raport cu rezultatele şcolare – oploşesc sistemul cu tot felul de notificări, instrucţiuni, norme metodologice etc.,etc. astfel ca – daca un profesor reuşeste sa-si confeţioneze un dosar de 500 pagini de "proiecte", "programe", fotografii, editari de reviste, – potrivit normelor menţionate poate fi punctat, ridicat ierarhic şi chiar promovat într-o alta schemă şcolară. Si domnul IMPOSTOR din ministerul nostru ne vorbeşte de scoaterea unor obiecte din curriculum! Află mai musiu că primul lucru de care trebuie să se ocupe şcoala când copilul îi păşeşte pragul este  SĂ-L ÎNVEŢE CUM SĂ ÎNVEŢE! Ceea ce din cauza multora ca voi nu se întâmplă decât în foarte rare cazuri!