Blogul lui Didu

Directorul şcolii din localitatea Malu Roşu, a judeţului Buzău era în aceea vreme, un absolvent al institutului pedagogic. Absolvise liceul, apoi trei ani de facultate ai acelei instituţii.
Şcoala respectivă avea numai clasele V-VIII şi în jurul ei erau cinci sate cu şcoli primare ai căror absolvenţi se şcolarizau la Malu Roşu pentru a scurta distanţa de şcoala din Lopătari şi a uşura activtatea, şi aşa destul de aglomerată, a internatului lopătărean.
Printre şcolile din „circumscripţia”, Malu Roşu era şi cea din satul Clajna, localitate împrăştiată pe o rază de vreo cinci-şase kilometri, constituită din fostele odăi ale moşnenilor zonei care, cu timpul se retrăseseră aici, mai aproape de păşuni, fâneţe şi pădurile ce le aveau. Şcoala nu era în local propriu ci funcţiona într-o fostă odae, cu foişor, prispă şi trei camere ce aparţinea Domnului Titus Dobrotă.
Omul, un gospodar al satului Lopătari, muncea ogorul din jurul odăii, creştea păsări şi animale, îşi întreţinea familia şi- de cele mai multe ori- venea doar sâmbăta „în sat” adică la Lopătari.
Într-o toamnă, după o săptămână de la începerea cursurilor, învăţătorul repartizat a plecat acasă la el şi nu s-a mai întors. Mai în glumă, mai în serios, domnul Titus a rămas cu elevii, scormonind în universul lor aşa cum credea el de cuviinţă. Fiind tată de copii şi având o minte isteaţă, „domnu Titu” cum îi spuneau sătenii, se înţelegea bine cu elevii, şcoala primară fiind cu un singur post-simultan la patru clase-după limbajul timpului. Întâmplarea s-a petrecut prin1952.
An de an, nimeni nu dorea să fie învăţător aici, datorită izolării aproape totale a satului, aşa că domnul Titus, absolvent a şapte clase primare cum se făceau înainte de război, a strâns anii de pensie, până la desfiinţarea şcolii prin 1969. Despre conşiinciozitatea lui s-au spus multe, despre calităţile sale de om, de asemenea. Toţi cei care au trecut pragul odăii-şcoală au povestit „ce învăţător bun a fost domnul Titus!” Erau vremuri grele pentru ţară, pentru şcoală. Foştii învăţători, dinainte de război erau hărţuiţi politic, mutaţi obligatoriu din loc în loc şi nu erau puţine cazuri când elevi cu şapte clase primare ocupau posturi de învăţători ani la rând. Abia pe la sfârşitul anilor cinczeci au apărut absolvenţi de licee teoretice care-după originea socială, deci tot politic au devenit învăţători, fără studii, ca suplinitorii de azi. Apoi, unii învăţători, după cursuri scurte de vară au fost atestaţi profesori, de diferite specialităţi, pentru gimnazii.
Suntem în anul 2011! Şcoala are la nivel naţional, foarte mulţi învăţători şi profesori necorespunzători din punct de vedre al studiilor. Interesul pentru posturile didactice este din ce în ce mai scăzut. Numărul copiilor scade cu fiecare an! Suntem departe, ca timp, de povestea de mai sus dar schimbările în educaţie, atât de urgente şi necesare, întârzie. Oare şcoala românească chiar nu se poate reforma, o lăsăm să se prăbuşească???

O zonă depresionară delimitată la est de Dealurile Balaurului, la vest de Culmea Măgurii, Culmea Gâlmeii şi Valea Hanului de la Plopi, la sud de micodepresiunea Pâclelor, iar la nord de cea Beciului, străpunsă pe valea Murătoarei de o şosea asfaltată ce se ramifică la Podul lui Costică pe două direcţii, a Vulcanilor Mari spre sud-est şi a Pâclelor Mici (cum li se mai spune), spre nord, formează ceea ce arată indicatorul din Sătuc pe DN 10, „spre Vulcanii noroioşi”.

Suprafaţa în limitele arătate mai sus depăşeşte cinci sute de hecare, proprietaţi private sau publice.

După asfaltarea drumului de acces spre cele două destinaţii, vulcanii mici şi mari, fluxul turistic a crescut simţior şi, odată cu el şi interesul pentru pământurile din zonă. S-au făcut câteva achiziţii, mai mult sau mai puţin legale, unele oneroase, dar nu despre asta e vorba ci de venirea unui investitor mai serios care a cumpărat o suprafaţă de peste zece hectare şi pe care a început o construcţie ce pare a fi de perspectivă. Uite că după acest început metru pătrat de teren era astă toamnă de un euro ceea ce m-a făcut să mă interesez dorind să achiziţionez acum şi eu nişte teren acolo. Hait, cinci sute de metri pătraţi, la o poziţie excelentă, 2500 euro! S-a deşteptat lumea sau eu nu mai ştiu pe ce lume trăiesc? Se gândeşte oare cineva să facă aici o staţiune turistică? Poate Elena Udrea, cine ştie, ea e din Pleşcoi şi ar putea da un semnal. E posibil să aibă unele informaţii cu caracter secret despre ţinut, aşa cum am şi eu, şi atunci s-ar justifica o investiţie de câteva miliarde. Cred că dacă la urechile preşedintelui ar ajunge informaţiile referitoare la calităţile excepţionale ale aerului, altitudinii şi a altor daruri al lui Dumnezeu existente aici, ar putea opta pentru locaţie gândindu-se la bătrâneţe. Până atunci am început să mă gândesc, oare casa mea aflată la patru kilometri de Pâcle, cu patru mii de metri pătraţi în jur, la cât ar ajunge?? M-aş putea muta acolo, apă curentă e, elctricitate la fel, n-aş avea grija lemnelor că e şi conductă de gaze. Halal să-mi fie!!

Câştigător al alegerilor din 2008, cu 31 de primari, un senator şi doi deputaţi, PNL ul a înregistrat cea mai spectaculoasă victorie politică postrevoluţionară. Cum spuneam, cuplul Bâgiu-Scutaru a luat tot ce s-a putut, başca un deputat de Ramnic, Titi Holban.

Ehei, dar au trecut doi ani, iar acum la putere e PD-L (pede minus le). A început frichineala! Toţi "oamenii lu Bâgiu", jos! Acum "Cezarul" le arată adevărata faţă a "democraţiei" politice. Intervenţia politica la nivelul deconcentratelor s-a cam terminat, acum se vizează "rămăşiţele" cu simpatiile lor. Orice turnătorie aduce schimbarea din funcţie, trimiterea chiar acasă în cazul restrângerilor de activitate. Linguşitoriile, camelionismul şi servilismul fac acum casă comună în mai toate instituţiile bugetare. Că în multe din cele private cui îi arde de politică sau nu cântă pe acelaşi ton cu directorul, nu supraviţuieşte.

Acum pedeleul pregăteşte campania electorală pentru alegerile viitoare. In vizor se află colegiile în care au pierdut alegerile trecute, e de înţeles. Nu contează mijloacele. Un model a fost deja lansat printr-o "ambuscadă" la Nehoiu. Ca în vremurile când securitatea făcea descinderi ridicând "duşmanii" poporului, la poarta liceului nehoian se opreşte microbuzul inspectoratului plin ochi cu  "mardeiaşi" cu sarcină precisă: nimic nu e bun in şcoală, concluzie anticipată de aşa zisa inspecţie frontală, directorul, fiul primarului liberal al oraşului, trebuie schimbat!

Nu are rost să discutăm metodologia inspecţiei frontale, nici să facem referiri la calitatea actului evaluativ al acesteia, în patru  cinci ore de intreconectare în care, printre altele li s-a spus colegilor, de către inspectori că "luaţi banii degeaba". Se cuvine o menţiune: o singură profesoară a fost apreciată pozitiv, toţi ceilalt au fost făcuţi "praf"… cu toate că unii fuseseră gratulaţi cu "foarte bine" cu câteva luni înainte. Presiunea pusă pe profesori era "normală" deoarece nu trebuia nimeni sa intrebe in şedinţa finală de ce este schimbat directorul. Justificarea "actorului" care a înmânat hârtia: "nu noi am făcut ancheta"… a fost penibilă. Bineânţeles că toată lumea a concluzionat că e vorba de o  lovitură sub centură dată primarului, PNL-ului. Acum urmează Râmnicu-Sărat?

Şi ne mai întrebăm de ce 70% din populaţie consideră că mergem în direcţie greşită. Cezărică ţine-o aşa frăţioare, frica păzeşte pepenii, baga-i în draci pe profesori "ca iau banii degeaba". Care bani???

De la revoluţie, politica a devenit subiect de masă. Făcută pe băncile din  parcuri, pe la restaurante, birouri, piaţe sau bazaruri, între prieteni sau necunoscuţii pasageri ai transportului în comun, suma părerilor este finalizată cu conluzia semnificativă:"să-i ia naiba pe toţi". Contrariat de impasul discuţiilor constructive pe teme politice în judeţul nostru m-am apucat să aprofundez problema şi câteva concluzii le voi prezenata pe parcursul timpului sub titlul de mai sus.

Ca activitate socio-umana, politica e făcută de oameni şi pentru oameni! Cel care conduce  politica la Buzău din 89 este pomenit în conversaţii ca fiind "doctorul". De fapt un foarte bun specialist in domeniul său medical, şi conducătorul de facto al revoluţiei la Buzău. A intrat vertical in politica locala atunci, dominând-o şi acum. Ion Vasile, căci despre el este vorba, are paternitatea multor evenimente politice ale Buzăului, despre care vom mai discuta. Deţine flerul negocierilor şi rulează cu abilitate toate şforicelele necesare atingerii ţelurilor. S-a străduit să crescă  oameni pentru politică, unii preluându-i mesajul şi devenind ocupanţii unor onorabile poziţii dea-lungul timpului, alţii dezamăgindu-i. N-am să fac referiri acum la aceştia dar trebuie să subliniez că beneficiind de un IQ superior mult colaboratorilor săi, a pus, destul de inspirat în scenă, modelul nu e nou în politică, aşa zisul conflict cu "greii" PSD-ului local: Boşco – mai ieri Costică – de la primărie şi Victor Mocanu preşedintele Consiliului Judeţean. Spun că a fost inspirat deoarece  cu pricepere de artizan şi-a menţinut şi sunt convins că îşi va menţine, traseul politic proiectat.

Conflictul cu cei doi îi întăreşte poziţia deoarece reprezintă imaginea lui Făt-frumos care, luptându-se cu zmeii, a reuşit să câştige de la electoratul său tot ce şi-a dorit. Nu discutăm efortul lăudabil depus nici costurile.

Ceilalţi adevăraţi "zmei" sunt Cezar Preda de la PD-L şi cuplul Bâgiu-Scutaru de la PNL. In ceea ce-l priveşte pe primul – a cărui evoluţie spectaculoasă s-a produs sub "protectoratul" serviciilor care l-au propulsat pe Stefan Frăţilă primar în 1992 – "doctorul" nu-si face probleme deoarece are vulnerabilităţi încă ne utilizate în negocierile directe cu el până acum.

In prezent lui Preda îi joacă calul în ograda Buzăului, fiind la guvernare, dar poziţia lui Ion Vasile e înţeleaptă: "lasă-i calului frâul lung că se încurcă singur în el". Ca unul stăpân pe situaţie, cunoscător în amănunt a oamenilor şi locurilor buzoiene, dilema doctorului este cuplul penelist. In ultimii ani acest cuplu, Bâgiu-Scutaru, a mers ca pe vremuri cuplu Ţiriac-Năstase: a ras tot ce s-a putut!