E posibil! Fac acestă afirmaţie după o lungă conversaţie cu un coleg mai tânăr, cu un potenţial profesional de invidiat, care m-a abordat direct, pe stradă, în legătură cu comentariile mele de pe blog.
„Sunt întru totul de acord cu tot ce ai publicat pe blog!” Astea au fost primele lui vorbe în loc de bună ziua. Eram bucuros. M-a luat de braţ invitându-mă în cancelarie căci avea ore mai târziu. Ne-am instalat comod în cancelaria goală şi mai bine de 40 de minute am disecat toate aspectele care-l determina pe prietenul meu să fie de acord cu mine. O temă a fost însă în centrul discuţiei, preocupându-l pe colegul meu.
Mai direct, mai pe ocolite îmi spune că evidenţiera cauzelor pentru care şcoala este în mare pericol trebuie să înceapă de la „punerea punctului pe i”!.
„Adică, trebuie să fim corecţi şi să recunoaştem că principala cauză suntem noi, cadrele didactice!”, îmi spune. Nu l-am contrazis, doar că l-am rugat să fie concret, întrebându-l: „prin urmare ce li se poate imputa acestora, că nu fac greve, că nu ştiu să-şi apere breasla sau că nu-şi fac datoria?”. După ce face o incursiune în mai toate materialele publicate de mine în ultimii doi ani, despre şcoală, asezonându-le cu alte exemple, amicul meu îmi cere să fiu mai aproape de un adevăr fundamentel, subliniind că „nu mai avem mulţi oameni de şcoală, iar numărul educatoarelor, învăţătorilor şi profesrilor care au cu adevărat vocaţie pentru meseria de educatori, atât psiho-pedagogică şi de specialitate cât şi comportamentală este în total declin”.
N-aş vrea să intru în restul amănuntelor despre care am discutat, nici să pun pe tapet exemplele concrete referitoare la umilinţele comportamentale, la raporturile lipsite de corectitudine şi colegialitate din colectivele şcolare – care numai colective nu sunt-, la violenţele verbale în raporturile profesor-elev, chiar la unele tulburări de comportament, ori inabilităţi relaţionale în clasă, şi multe asemenea. Ceea ce m-a pus pe gânduri e tema vocaţională şi cea a culturii educaţionale.
Stimaţi colegi, haideţi să deschidem un forum pe acest blog şi să luăm în discuţie aceste probleme. Vă aştept! În caz contrar însemnă speranţele mele se vor micşora, iar „exegezele” mele sunt în deşert…
