La gimnaziul X, de câţiva ani buni, rezultatele la admitere în liceu au fost dezastruoase din pricina notelor foarte mici la matematică. Cauza? S-a cunoscut, dar nu s-a popularizat şi nici nu s-a luat vreo măsură. Din motive umanitare: adică, acolo era o profesoară în prag de pensionare şi… Şi, ca la noi, „merge şi aşa”.
Timpul a trecut, copiii au crescut iar unul dintre ei, care are un frate mai mic a aflat că acesta face matematica tot cu aceeaşi doamnă.
- „N-a ieşit mă la pensie!” l-a întrebat fratele mai mare, gândindu-se la ce-mi spusese şi mie, „câte am tras eu din cauza matematicii de care n-am avut habar”.
- „Ba da frăţioare, da e tot la noi! Nici eu nu înţeleg nimic, decât că bate cu nuiaua în catedră şi ţipă la noi degeaba”.
Un părinte isteţ a aflat între timp tărăşenia şi mi-a povestit cum s-au petrecut lucrurile. Simplu: ea e membră „pedistă”,cum îi place să se laude, s-a milogit unde trebuie, a dus ceva bunăciuni cui trebuie şi e tot acolo unde n-a făcut nimic în ultimii zece-cincisprezece ani. Ba da, a făcut; şi-a primit salariu lună de lună, ca şi acum, pe nimic!
Vinovaţii?? Copiii, care neînţelegând lecţiile, îşi fac singuri de lucru, copind unul de la altul, întrebânu-se ce semn trebuie, plus sau minus, fără să priceapă chestiuni elementare deşi sunt puşi să memoreze mecanic definiţiile din carte pe care sunt obligaţi să le reproducă, chiar dacă nu le cunosc sensul.
Ce ziceţi, stimaţi colegi, mai rezistă propteaua ce ţine şcoala?
P.S. E problema părinţilor să-şi rezolve problema. Conducerea şcolii e tot politică aşa că, „corb la corb…”
Asta nu/i nimic! Vino la noi să vezi carte cu alde puradeii noştrii la şcoala paişpe!