Blogul lui Didu

Azi vin "protagoniştii" meciului din 22 noiembrie, în ringul TVR 1! Daca aveti timp de gură cască, vorba românului, urmăriti-i pe Vadim şi pe Geoana. Sunt primii care vor spune mult dar făra nici o idee. Adică vorba bunicii "bate apa-n piuă"! Audiaţi-l cu grijă şi pe Becali, cu grijă deoarece el va vorbi despre Dumnezeu aşa că să nu luăm numele Domnului în deşert chiar dacă el va bate câmpii. Audiati-l şi pe Oprescu în special în replicile lui şmechere referitoare la caşcavl şi ţuca. Mai e unul acolo fost marinar, nu ştiu cum il chiamă exact şi un altul care va vorbi ungureşte. Vă priveşte! Ascultati pe cine vreti! Pe mine nu ma interesează decat CRIN ANTONESCU! Comentaţi si oferiţi premii! Veţi fi rasplătiti pe masură, consistent chiar!

O incitantă dezbatere în legătură cu actualitatea şcolii româneşti, trecută de mult pe planul al II lea din cauza lătrăturilor politice, apare azi în Gardianul. Am lucrat 47 de ani în şcoala românească acumulând un munte de experienţe şi evenimente. Când Gheorghe Vasilichi, un ciocănar ilegalist, prin 1946 era ministrul învăţământului, activitatea şcolară mergea în virtutea unei inerţii moştenite. Vechii dascăli, mutaţi, degradati, înghesuiţi prin cele coclauri, reprezentau încă o forţă spirituală care au semănat corectitudine, conştiinciozitate, devoţiune şi respect tinerilor colegi mai mult sau mai putin îndreptăţiti să se afle la catedră. Toate influienţele ruseşti din programa şcolară erau cu abilitate ocolite sau interpretate astfel ca elevii să înţeleagă cum "sa înveţe". Acum un nimeni este ministru, şcoala merge şi fară el, iar intevenţiile părinţilor in actul educativ mi se par din ce in ce mai pertinente. Cu excepţia unuia care, luptându-se cu valurile populiste, aflat acum vremelnic în fruntea bucatelor ţării, se baga si el in ciorbă arătând că elevii "trebuie să aibă 7 obiecte nu 14". Iată fraţilor prostia înfăşată în mantia semidoctismului şi a imposturii.

Scoala trebuie să fie menţinută pe două direcţii împletite şi continuu cuplate: instruire şi educare! educaţie şi învăţare sau cum doriţi a le numi. Ele sunt dependente,condiţionate, reciproc influienţabile! Azi suntem într-un melanj eterogen, lipsit de substanţă motivaţională şi învăluit în terminologii de împrumut ostentativ etalate de măruntele resuse umane care, chipurile, conduc destinele şcolii. Intre ilegalistul ministru din 1948 şi ilegalul ministru de azi nu-i mare deosebire. Nici unul nici celălalt nu au habar de conţinuturi şi structuri, de condiţionalitate individuală şi metodica şcolară ori de raportuile dintre condiţiile materiale ale resurselor umane din şcoli şi realitatea înconjurătoare. Mai mult, cei din subordine, pentru a menţine ceaţa şi a justifica postura locului lor de muncă – aflat într-o impostură crasa în raport cu rezultatele şcolare – oploşesc sistemul cu tot felul de notificări, instrucţiuni, norme metodologice etc.,etc. astfel ca – daca un profesor reuşeste sa-si confeţioneze un dosar de 500 pagini de "proiecte", "programe", fotografii, editari de reviste, – potrivit normelor menţionate poate fi punctat, ridicat ierarhic şi chiar promovat într-o alta schemă şcolară. Si domnul IMPOSTOR din ministerul nostru ne vorbeşte de scoaterea unor obiecte din curriculum! Află mai musiu că primul lucru de care trebuie să se ocupe şcoala când copilul îi păşeşte pragul este  SĂ-L ÎNVEŢE CUM SĂ ÎNVEŢE! Ceea ce din cauza multora ca voi nu se întâmplă decât în foarte rare cazuri!

In complexul manipularii generale a populatei aceste ţări necăjite, discuţiile despre criză, accentuate în acest an, nu au  nici un rost. Practic cei care conduc ţara s-au prostit în aşa hal încât  nu reuşesc să vorbească altceva ca sa-şi scuze prostia.

După teoria marxistă asupra capitalismului, odată  cu formarea "lagărului" comunist a început criza generală a capitalismului. Trebuie să va spun ca am apucat începutul acestei crize prin 1945, am trăit din "belşug" binefacerile comunismului când alergam 12 km sa aduc un sfert de pâine pe cartela de la Schela petroliera Arbanaşi şi m-am înfruptat cu" voluptate" de ospăţul "societăţii socialiste multilateral dezvoltate" cu mere şi prune furate din practica agricolă, cu carne de viţel tăiat după miezul nopţii şi cu porc dat la stat obligatoriu. Să zicem ca maximul de criză a fost atins în 1989 după care toate robinetele au fost deschise, toţi s-au repezit ca hultanii la stârvul economic al ţării, a furat cine a ştiut cum şi în ce fel, iar când a rămas ciolanul gol cică a venit criza.

Din nefericire pentru populaţia speriată, repetarea continuă a sloganurilor despre criză, cică accentuată şi de cea politică – sanky – induce o stare de tristeţe, anxietate şi mai ales de depresie. Aceasta se manifestă în special la persoanele trecute de 40 de ani fiind specifică perioadei 40-50 de ani! Specialiştii dau ca unic remediu contra acestei maladii sexul! Se recomandă consum sporit de legume in special ţelină şi ceapă dar se subliniază că ardeiul iute este cel mai afrodisiac dintre toate. Consumul regulat de ardei iute aduce o stare euforică tocmai bună pentru a menţine ritmul vieţii sexuale în aceste vremuri care nu înseamnă criză ci masturbare. Ea este opera marinarului care luni de zile ce era sa facă pe vapor? Atenţie români! Nu va masturbati, faceţi sex normal în toate poziţiile ca vorba unui prieten "bine-i Doamne când te fuţi, toate grijile le uiţi!"

Mai e o problemă: studiile celor de la institutul "Ana Aslan", care recomană sexul pentru a scăpa de depresie nu recomandă nimic pentru cei trecuţi de 70 de ani. Ei cum folosesc ardeiul iute?

In prima zi de campanie, armata sectantilor care alcatuiesc PDL-ul au invadat tara cu bannere-le lui Basescu. Pe ele scrie total impersonal: “De ce le e frica nu scapa”. Cui spune el asta? Nu suntem siguri iar dincolo de maine va avea tupeul sa spuna ca a fost o ironie electorala.

El “Zeus”, a hotarit: 300 parlamentari! De ce 300 si nu 229 sau nu 301? De exemplu, eu unul as dori maximum 120 deputati si 98 de senatori cu atributii clare, fara probabilitati. Tot eu unul, as dori reducerea cu cel putin 70% a numarului de trepadusi, consilieri judeteni, municipali si comunali.

Sub poza lui Basescu cu ochii zgaiti scrie: “Hai la Referendum”. Bai presedinte, tu te duci la referendum, dar cui ii spui hai, nu era mai bine sa zici “dii la referendum”? Si acolo ce va face omul care e si alegator si “referendomist”? Mai intai pune stampila pe primul de pe lista la presedentie, apoi cauta pe fiole referendumului si unde scrie “NU” pune stampila, ca sa ramana “DA” curat. Care uita, pune stampila si pe DA si pe NU ca tot ca ei ramane. Cu aceasta manipulare, Referendumul se incheie, cei care au luat banii respira usurati, pe ei ii “doare in pix” ce scrie poporul la referendum, popor care nu stie ca prin aceasta smecherie i s-au luat 138 de milioane de Euro.

Banii s-au dus, manipularea a fost in favoarea ochenatului, e clar, e delict infractional dar cine sa ia atitudine si actiune, marinarul ramane cu adevarat un incurca lume.

“E si greu sa invati calul batran la buestru!”

Pe bancile pensioanarilor de la piata sau pe cele ale sahistilor si tablagiilor din Crang, spectacolul e in toi. Se fac si se desfac aliante, se stiu sau se prezic coterii si sunt aruncate obscenitati de ultima speta despre candidati, nota comuna e ca nimeni nu se mai intelege cu nimeni. Cate unul mai calm si expresiv incearca sa domoleasca spiritile declinandu-si o optiune care are ceva sustinatori. Un Basescian sare la jugulara fara argumete ci cu injuraturi porno. "N-am ma nimic cu Antonescu" lasa unul mutarea, zicand ca pentru partener, "oricare sa iasa ca de scandalagiul asta m-am saturat!" Ma da ati auzit ca referendumul asta e degeaba?" Se face liniste, se intrerup partidele, toti is numai ochi si urechi… "Cum asa , ma ce vrei sa zici ca nu-i da afara pe parlamentari?" In nici un caz pana nu se face modificarea constitutie!" Deci oameni buni banii bagati la referendum sunt ca sa-i arate ochii beliti ai marinelului. Nimic nu se va intampla dupa aceea… asa ca dati ultimul asalt si alegeti , alegeti pe oricine altul numai speietoarea si primejdia asta NU!

In fine, cum a vrut marinelul, a avut loc prima confruntare între Antonescu şi Băsescu. Era necesară dar putea fi amânată. De ce? Pentru că Băsescu a ratat confruntarea. Săracu. A pus-o el cum a vrut, unde a vrut şi la ce vreme anume. A crezut ca va fi singur. Aia-i, Antonescu a acceptat lupta si ea a demonstrat clar ca în prezent nu mai e alt candidat la preşidenţie şi viitot preşedinte, decât: CRIN ANTONESCU. E de departe cel mai isteţ, inteligent, frumos, de bun simţ, politicos, pontos. Aşa ca m-am decis, pe Crin il votez!

Curg pe toate torentele pestilenţiale din gazete, televiziuni sau radiouri ştiri şi comentarii despre nişte ziarişti – doi de fapt – şi un procurer de la ANI. Ce-i aia ani? O curvă, bineînţeles, nelegitimată de legea în curs de apariţie.

Da nu asta-i problema ci părerea unanimă că toţi suntem ascultaţi şi văzuţi de toţi. Dacă unul se află într-o postură mai deocheată urmează transmiterea unei stenograme după care încep tratativele de şantaj. Ne apropiem de stadiul in care toţi vor turna pe ceilalţi. Care ceilalţi? Ăia care s-au mişcat mai încet şi nu au apucat să o facă.

Ştiţi când se publică turnătoria, şantajul, stenograma? Când Basescu se lasă în curu gol să-l pupe Hazsam şi ca să nu vedem noi ruşinea hop şi inregistrarea. Si dăi comentarii, analize, flocăieli.

Şi uite aşa din şantaj în stenogramă şi înregistrare, iar de aici la turnătorie că aşa uităm de criză, de nemernicii care stau în fruntea ţării şi de sltimbancii născători de minciuni şi mâncători de căcat.

Stop! Nu-i chiar aşa , când căcatul e mare tragem şi noi cu ochiul, poate o fi bun, mai ştii? De daca am uitat ce a spus pe vremuri un ţăran într-o şedinţă a organizaţiei PCR:” bre tovarăşi, cu munca asta de lămurire pentru colectivizare am mâncat destul căcat, acu ne obligaţi să spunem ca a fost şi bun?”

Privind “sectanţii politici” actuali adunaţi într-o cloacă-sectă numită “praful democraţilor lingăi”, am senzaţia că ei adoră şi premăresc mancarea asta!

Nota celui care publica: NASA anunta descoperire apa pe Luna!

Dom Didu iese dimineaţa în faţa portii, trage adanc aer in piept, suie privirile pe cele dealuri din imprejurimi, umezite de bruma dimineţii senine de noiembrie, bucuros ca se anunţă o zi blândă de toamnă.

- Bună dimineaţa, aruncă vorba Marioara lu Corciu, venind dintre garduri.

- Bună, răspunse scurt dom Didu dornic de vorbă, la pâine alergi, la  pâine? Auzi, Marioară, voi pe cine votaţi?, mai adaugă el privind către femeia care se oprise cu mâna streşină la ochi din pricina soarelui, în josul  uliţii.

- Păi cu refrudrumul ăsta  că altu n-avem. Poate ne mai bag şi nouă nişte pietriş pe uliţă ca s-a facut noroi gros.

- Bine, bine se grăbi dom Didu, stăpânindu-şi  un zâmbet, da la preşedinte?

- Preşedintele să-l ia naiba, că ne-ajunge! Eu crez că nici n-am avea nevoie de atâţia, mai adăugă ea, ferindu-se de o piatră şi urmându-şi drumul spre magazinul infect, insalubru şi friguros al satului pierdut undeva in România profundă…

Altii sunt ochii şi altele urechile unui profesor ori învăţător! Cum Dumnezeu sa rămâi nepăsător la ceea ce se petrece în şcoala românească pentru care ţi-ai stors minte şi energie o viaţă !

Ce se întâmplă oare?

Multitudinea mijloacelor de comunicare şi sistemul de valori pe care îl promovez mi-au permis să observ in ultimii ani o multime de grave deficienţe în activitatea şcolii…

Fac o înşiruire fără nici o prioritate: lecţii ţinute după "ureche" fără nici o pregătire metodică sau psiho pedagogică, predarea unor conţinuturi rigide, lipsite de logică, supradimensionate, teme pentru acasă, multe teme, foarte firave preocupări pentru interesele, dorinţele sau aptitudinile elevilor, nici un fel de preocupări ordonate, continue şi diversificate pentru cunoaşterea individualităţii copiilor, grav blocaj comunicaţional între familie şi şcoală generat de necunoşterea dimensiunii raportului între CINE şi pe CINE slujeşte, NICI UN FEL DE CONTROL din partea şcolii asupra educaţiei nonformale a elevilor, NICI UN FEL DE CONTROL asupra sumelor vehiculate in clase de la părinţi dealungul timpului, N I M I C  despre misiunea integratoare a şcolii cu societatea, slabe, banale sau total lipsă a activităţilor practice, de laborator, experienţe, demonstraţii, cercetări(reproşându-mi, un ivăţător mi-a spus de la obraz: "fugi domnule ce cercetare sa facă un elev în clasa I", ca şi cum a pune un bob de fasole pe o farfurioara cu apă şi a observa cum apare planta ar fi o "treabă" de liceu), inadecvate, inâmplătoare, exagerat de banale şi plictisitoare, ore de educaţie religioasă, morală şi sportivă, numeroase materii la care singura capacitate pe care trebuie să o demonstreze elevul e memoria, jocurile ca mijloace adecvate de socializare, educaţie civica, competitională sunt total lipsite de farmec, NIMENI – decât in rare cazuri filmate şi date în presă – nu se ocupă de "şcoala" de acasă, de influienţa străzii, a calculatorului şi mass media în educaţia copiilor, sistemul de control şi îndrumare – cu extrem de puţine exceptii – este lamentabil, neprofesionist, birocratic, corupt, excesiv de permisiv, influienţat politic, angajarea resurselor umane e o catastrofă atât din punct de vedere conceptual, ca activitate cât şi moral ori profesional… Inşiruirea nu se opreşte aici. Vom continua…

Cred ca toti ati observat apetitul unor lideri – vezi Oprescu, Basescu – pentru amestecarea cu noroi a "clasei politice"… Ei, acum raspundeti-va la niste intrebari: dumnealor ce fel de lideri sunt, nepolitici? Dar clasa politică e una sau E mai multe?

Până să formulaţi răspunsul eu vreau să spun că discreditarea clasei politice este o dovadă incontestabilă a faptului că aceşti "marfoţoi" – de partid sau de stat – dispreţuiesc poporul din care fac parte. Pur şi simplu! Iată logica afirmaţiei: fiecare cetăţean al ţării apartine unei entităţi politice, unii sunt "clasa politică" ce nu se duce la vot, altii sunt membrii ai unor partide – deci fac parte din clasa politică activă permanent, in fine, altii votează cu o anume clasă politică, deci şi ei ţin de aceasta. Aşadar toţi adulţii unei ţări alcătuiesc clasa politică. De fapt ei se exprimă – într-un fel sau altul – în politică. Concluzie: cei care discreditează "clasa politică" au dat în mintea copiilor!

Nota Bene: a NU te duce sau a TE duce LA VOT este o atitudine şi o acţiune politică politică