Şi totuşi : am urmărit confruntarea finală dintre cei trei pe net. N-avea coerenţa celei de la TV, dar…eu continuu să am alergie la cutia asta. ( Culmea, numai la mine acasă. Când merg la copii, mi-e drag televizorul !…În fine…o fi poziţionat prost ! )
Revin : din cauza decalajului transmisia era…cum să spun ?…secvenţială…sacadată…camera întârziind pe feţele celor trei.
Ştii ce spectacol interesant a fost ? Băse – concentrat la maxim, cu “docomentele” după el, Geoană – cu bileţelele made in V. Ponta, via Mihaela, încercând cartea jucătorului care ar împăca toate “+” -urile cu “-” -urile, cu discursul învăţat corect, probabil repetat şi-n faţa oglinzii iar Crin Antonescu… pentru mine a fost o revelaţie. Mi s-a părut singurul OM, vis-a-vis de două creaturi cărora politica le-a extirpat feelingul uman.
Geoană – marionetă trasă de sfori, Băse – unul care are pretenţia de a fi Geppetto, marele meşter de păpuşi.
Oricare din cei doi, teoretic cel puţin, ar trebui să se teamă să rămână în turul doi cu Antonescu. Pentru că românul, aşa cum l-or crede ei înregimentat, căruia îi plac numai potecile bătute, e capabil de surprize teribile. Şi e sătul până în măduva oaselor de mincinoşi, de scandaluri, de praf în ochi şi de hămăiala penibilă în faţa ciolanului.
Că ar face greşeli dacă ar ieşi ( Crin), da, ar face, pentru că e omeneşte să şi greşeşti. Dar eu personal, şi poate ca mine(sper!) or fi mulţi, prefer greşelile, răutăţii şi prostiei. Pentru că primele pot fi îndreptate, ultimele două, niciodată.

Didu, dragă…uite aşa am făcut eu singurul comentariu politic…nu pe blogul meu…că nu mi se lega.. , ci pe al tău, pentru că mi-ai dat apă la moară cu “Ţurca” şi “Purceaua”.

Să ne fie cu adevărat bine !