La marginea satului…

Recentele ajutoare europene au trezit lumea satelor concominent cu “potera”ce a răscolit câmpile sudice în vânătoare vârstinicilor care se aflau în “incompatibilitate” cu somnul de veci. Asta ieri noapte. Azi e o zi istorică, a Armatei Române precum şi Ziua Regelui căruia i s-a închinat Victoria de la Carei. Felicit televiziunile (în special TVR) care au acordat atenţie ambelor evenimente: celui haiducesc dar şi sărbătorii.
Satul românesc – definit prin mulţimea rurală ce îl alcătuieşte-şi exemplificat,  cu precădere, de localităţile pe care le străbat aproape zilnic, e mult modificat, din punct de vedere psihosocial, faţă de alte preioade electorale, de mai ieri. Ceva se petrece. Nu-mi dau seama ce, din cauză ocupaţiilor multiple pe care le au sătenii în această perioadă de pregătiri pentru iarnă. Totuşi, câte ceva mai recepţionez. Astfel, la pădure, pe gol la căratul fânului, ori în cârciumi la o bere, în fugă se aduce vorba şi de alegeri. În satul meu natal, pe un stâlp, cam la margine au fost lipite în ordine, jos Victor Ponta, mai sus Tăriceanu şi sus de tot Iohannis. Ploaia de ieri şi vântul de azi a provocat pentru Neacşa din capul satului, o schimbare totală de atitudine: “Semn rău, fetică, ai văzut? Pe Ponta l-a rupt complet, Tăriceanu s-a deslipit jumătate iar Iohannis, uite, a rămas. Ai dracu nemţi!”  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *