Blogul lui Didu

pDa! Mulţimea informaţiilor ce-mi parvin zilnic din univesul şcolar, prin intermediul colegilor învăţători sau profesori, dar , mai ales, prin intermediul elevilor, al căror interes pentru rolul pe care îl indeplinesc în această etapă a vieţii lor, este tot mai scăzut,-o demonsarează cu prisosinţă. Cauzele sunt multiple şi pentru azi aleg una: subfinanţarea. Cu alte cuvinte, lipsa banilor. Nu că nu ar fi, dar şi ăia puţini sunt risipiţi fără rost. Ideile bune sunt transformate în cele mai păguboase acţiuni, adevărate mori de tocat bani./p pAm rămas şocat când am aflat că cea mai mare parte din măsura „cornul şi laptele”este dedicată porcilor şi păsărilor, nicidecum copiilor care, fie aduc cornul acasă, căci nu-l pot mânca din pricina calităţii execrabile, iar părinţii îl depozitează şi-l dau la prietni pentru gospodăriile rurale, fie îl aruncă împreună cu laptele „prea acru” spun ei. La multe grădiniţe şi şcoli copii sunt obligaţi să ia cornul şi laptele acasă dacă nu-l mănâncă, însă, în general, la sfârşitul cursurilor e o adevărată cavalcadă a personalului de îngrijire care adună şi folosesc, pentru „mama de la ţară”, toate aceste resturi alimentare. M-am interesat care-i situaţia „la ţară”. E mai comică decât la oraş. Părinţii se întrec să trimită copiii la şcoală cu „pacheţel”, argumentând că nu ţine de foame „pâinea aia din plastic” care se lipeşte de cerul gurii şi strâng pentru căţel sau purcel cornurile şi brânza topită. Da, la ţară se dă brânză topită „care nu are nici un gust, se întinde ca guma de mestecat” şi nu poate fi pusă alături de brânza pe care ei o au acasă./p pToate aceste aspecte sunt din universul judeţului. Care o fi situaţia în ţară?? Ei bine n-am avut astâmpăr şi m-am interesat.Cu unele excepţii programul cornul şi laptele poate fi considerat compromis. Sunt foarte multe observaţii: cornul e mic, nu e bun, e vechi, calitatea laptelui oscilează de la o zi la alta, nu poate fi consumat la şcoală sau la grădiniţă deoarece e prea rece, nu sunt îndeplinite condiţiile igienico sanitare de servirea mesei, nu sunt supraveghiaţi copiii decât la grădiniţe, unde sunt conduşi la spălătorie de către educatoare.Acest lucru nu se întâmplă la şcoli. În mediul rural pe multe dintre cutiile cu brânză topită nu este scris termenul de garanţie. Cei mai mulţi elevi duc acasă cornul şi laptele. La oraş, o parte dintre elevi ascund în bănci sau aruncă la coşul de gunoi atât cornul cât şi laptele. La foarte multe şcoli,opraţiunea „mărul” se desfăşoară lunea când se aduc câte cinci mere de copil, pe care cei mai mulţi le consumă în ziua respectivă.Etc.etc./p pV-aţi întrebat cât costă anual acest program adus în final în derizoriu, atât din punct de alimentar cât şi educativ? A văzut cineva din minister, inspectorat sau şcoli cum se rezolvă această problemă în Europa, ai cărei cetăţeni suntem şi noi?/p pDacă aruncăm în vânt fondurile şcolii putem avea pretenţia că ea nu se prăbuşeşte???/p

This entry was posted on Thursday, November 24th, 2011 at 9:29 am and is filed under scoala. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.