Fiecare dintre noi avem curiozităţi comportamentale care vin dintr-un fir genetic dificil a fi despletit. Din copilărie, cănd am învăţat să scriu, plănuiam să notez tot mai multe "amintiri". Cu timpul, am devenit fascinat de trecut, motiv pentru care prima mea specializare a fost istoria. Nu însă un profesor de istorie ci un ispitit continuu de documente şi intimităţi istorice.
Profesorul nostru de istorie, din liceu ne-a strecurat odată potrivit datinii timpurilor de atunci: "mă tovarăşi, ce vă spun eu acum sunt si eu obligat să fac da să ştiţi că nu e chiar adevărat!" Chestiunea aceasta, spusă in 1955, putea să-l coste pe profesorul nostru, numai ca atunci toti ne-am dat seama câtă prudenţă îi trebuie unui istoric atunci când analizează un document istoric deoarece subiectivismul îl poate duce uşor spre minciună. Din păcate istoria pe care eram obligaţi noi s-o învăţăm în liceu atunci era în totalitate o minciună. Aşa am început să cotrobăesc prin arhive.
Aceasta e o mică parte a explicaţiei pe care o voi da mâine in amfiteatrul Liceului "B.P.Hasdeu", pe care l-am absolvit – oare când? – unde voi lansa cartea "şcoala unu"… E "un nou fel de monografie", cum spune unul din prefaţatori, e "romanul ce oglindeşte destinul unei şcoli", cum adaugă altul în cuvântul înainte. Vă invit deci mâine 24 noiembrie 2009 de la ora 12.00 în amfiteatrul liceului amintit.
