Category Archives: editorial

Scrisoare deschisă

Eugen Nicolaescu are dreptate, în articolul publicat în Opinia Buzoiană de azi, dar îi pasez o notificare: Stimate coleg, când ne aflam la putere cel din frunte susţine ca el are dreptate, persiflează pe cel mic, dă tot felul de “bombe” si “fumigene”, ignoră realităţi palpabile. Aşa e, Ponta nu are minte de strateg. Se vede după cum vorbeste. În plus n-a lucrat până acum în administraţie-primărie, consiliu judeţean, funcţionar superior, etc – si habar nu are cum se gestionează nici macar o cârciumă, darmite o ţară întreagă. Cu el presedinte, România se va împărţi între interpuşii pesedişti, sftăuitorii din umbră, şforari si lingusitorii de profesie. Dacă ajunge la Cotroceni va începe cea mai neagra perioadă din istoria României. Nici ca în vremurile de început ale lui Ceauşescu nu va fi. Cel puţin ăla, la începutul dictaturii lui, avea oameni bazaţi, cu studii la vremea lor, nepătaţi. Azi, nu mai vedem capete luminate, animate de dorinţa unei propăşiri reale a poporului si de spirit de sacrificiu. Cei ce ne conduc azi, “numai banul îl vâneaza si câstigul fară muncă”. Pe vremea lui Tăriceanu am susţinut cu tărie iniţierea şi crearea unor şcoli de studii politice, de performanţă, în care sa fie promovaţi oameni cu reale calităţi morale si intelectuale, nu pe bani. Tăriceanu era surd la orice propunere si iată calitatile lui: imoralitate, tradare, dezbinare. Din pacate domnule Eugen i-am stat alaturi si eu, atunci, mă simt mânjit da aceasta farsă numită “politică” la care amândoi, alaturi de mulţi alţii, am fost păraşi. Daca iese Ponta, noi toti în frunte cu Tariceanu – cu partidul laşilor “reformatori”, cu alde Bâgiu si acoliţii lor – suntem de vină. În acest nefericit caz, mesajul meu va fi: “v-am spus de fiecare data sa luati ţara “pe jos”, prin sate si cartiere că nu mai e pe vremea lui bietul Raţiu care a fost huiduit în Piaţa Daciei din Buzău. Acum trageti ponoasele” Sansa voastra a politicienilor de sus se joacă acum. Noi cei de jos suportăm oprobiul şi umilinţa! Veghiati să nu iasă Ponta presedinte! Împacaţi-vă unii cu alţii, trageţi cu toţii la acelaşi edec, aruncaţi orgoliile… Lasaţi somnul o jumatate de lună, mai daţi jos grijile si afacerile si umblaţi, umblaţi, umblaţi prin toată tara.!!! Numai astfel Moldova si Muntenia vor întelege dece NU trebuie sa iasă Ponta preşedinte!!! Că ardelenii – Ion si Ghio – au înţeles!!!

S-au aşezat apele? Nici vorbă!

“Apele nu se aşează” cu una, cu două la Buzău. Se vede de la o poştă lipsa de inspiraţie a celor mai multi oameni politici aflati la “butoane”. În principal, pentru că şi-au promovat clientela fara o selecţie valorică. Sunt de acord: îti aduci aproape colaboratorii, cei de care te-ai folosit la nevoie, dar nu-i cocoţi în pozitii care, pâna la urma, să te umbrească cu incompetenta lor. În ultimii 15 ani n-am vazut nici o initiativa proprie, aici la noi, la Buzău. Cel mult imitaţii sau iniţiative de la alţii. Nu suntem în stare sub nici un chip sa revigoram nimic! În nici un domeniu! A, constructii? reparatii? Hai sa fim seriosi! Daţi-mi un exemplu care sa exprime capacitatea de creatie a celor mai valorşi edili ai Buzaului. Lasă exceptiile! Ele confirma regula! Vorba unui amic: e vorba doar de ciolan, numai de ciolan. Nu mai vorbesc de călătoriile prin ţară sau prin lume, făcute pe bani publici, din care nimeni nu a vrut sa înveţe ceva. Sau n-a fost în stare! Am argumente în acest sens, să umplu un ziar. Unul singur aspect e limpede pentru toată lumea: imoralitatea celor care n-au înşelat aşteptările a întrecut orice limită. Sunt sigur că cei care si-au părăsit partidele sunt nişte mediocrităţi care habar n-au că au devenit personaje cargialiene: “unde nu e moral, acolo e corupţie si o soţetate fără prinţipuri, care va să zică că nu le are”, domnilor migratori. Pentru ca să se aşeze apele e nevoie de FLIT! Să le dăm cu flit pentru a-i scoate din conducerea vieţii sociale! Asemenea oameni nu mai au ce căuta prin politică! Acţiunea de “dezinsecţie socială” trebuie pornită de la vârf în jos! Ferească Dumnezeu să se închidă gura presei, ca pe vremea lui Nastase… Ceea ce s-a întâmplat la Buzau, în perioada migraţiei politice, ne umple de umilinţă pe toţi în faţa întregii ţări. Mediocrităţile care au pus la cale această acţiune ne dirijează spre partidul unic, spre mototolirea democraţiei si libertăţilor noastre. Nici o justificare nu stă în picioare! Viaţa politica în judetul nostru este la pamânt! Atmosfera ei este îmbâcsită si prin ceaţă se văd rânjetele celor care ne-au făcut de baftă, se citeşte satisfacţia oamenilor avizi de putere, incapabili să evalueze suferinţa celor părăsiţi, a amarâţilor de alegatori care au crezut în ei.

Împuţinarea sufletească

Lumea în care trăim, ca şi în cea în care au trăit strămoşii noştri e plină de ameninţări. In vremea trecută, oamenii, în situaţii limită, şi-au ridicat ochii spre cer, au nădăjduit, oferind dragostea şi credinţa lor Domnului şi au depăşit, de cele mai multe ori situaţiile de cumpănă. Toate împlinirile trecutului au la temelia lor trăinicia spirituală. Cu sufletul generos, cu credinţă şi cu iubire am ajuns prin timp, la zilele de acum. Într-o lume mai plină de neprevăzut şi de ameninţări. Ceea ce mă îngijorează este sintagma din titlu. Pentru timpul prin care trecem azi este nevoie de un lanţ spiritual. Ne depărtăm sufleteşte, cu toate că putem comunica mai bine ca niciodată, suntem striviţi de puterea banului, uităm de darurile ce ne înconjoară în natura dăruită de Dumnezeu, suntem MÂNDRI cu toate că asta e un păcat în Pravila Bisericească, în fine, iubirea s-a devalizat în cancanuri, normalul deviază spre destrăbălare iar, pe zi ce se duce, nădejdea se ofileşte în împuţinarea noastră sufletească.

De vremuri şi oameni…

Dacă stau şi mă gândesc la câte frustrări şi necazuri am avut înainte de 89, ar trebui acum să cânt şi să joc după câte schimbări şi bucurii pot trăi astăzi. Atunci eram ceva mai tânăr şi treceam cu dezinvoltură peste toate cu energia vârstei. Azi veselia este umbrită de mulţimea dezamăgirilor mai vechi sau mai recente. Îmi menţin totuşi euforia cuplat fiind la trăirile iniţiale, cele din decembrie 89, cât şi datorită simţămintelor generate de multele beneficii şi realizări personale care s-au derulat de atunci la nivelul accepţiunii adevărate a libertăţilor curente. Adică sunt mulţumit că am înţeles corect ce înseamnă libertatea câştigată, cum şi care să fie modalitatea beneficiilor mele de la ea.
S-au repetetat deseori spusele lui Miron Costin, „nu-s vremurile sub cârma omului ci bietul om sub vremi” şi în mod sigur, aflaţi sub ruşi în anii 50, toţi gândeam la fel. Azi nu mai avem dreptul să ne lamentăm ci să fim desăvârşiţi în faptele noastre pentru a trece prin vremi.

Fragmente logice

Traian Băsescu anunţă primul, la câteva ceasuri de la pronunţarea de către PNL a numelui celui care urma să-l înlocuiască pe Stroie la interne, că e foarte bucuros să lucreze cu Iohannis ca vicepremier şi îl laudă. De ce a făcut asta? S-au întrebat mulţi. Pentru că nu l-a vrut nici în trecut şi nu-l vrea nici acum. Dar Victor Ponta n-a înţeles asta: tactica lui Băse, reuşită dealtfel, a fost să se dea mare cu Klaus anticipând că pentru Ponta va fi un semn de întrebare, „îmi bag scaieţi în izmene, şi-o fi zis Victor înseamnă că neamţul e omul lui Băsescu”. Şi de aici toată vânzoleala care face subiect de presă peste tot. Subiect datorat lipsei de înţelepciune a celor ce fac analiza politică azi şi îndeosebi a consilierilor lui Ponta şi Antonescu.

Adversarii USL sunt mai siguri în atacuri pornind de la „logica” lor pe care încearcă să o potenţeze cu o aşa zisă doctrină. Da, cele două doctrine, socialistă şi liberală se resping dacă privim în carte. Din nefericire, ce scrie acolo nu se potriveşte cu realitatea DIN ŢARĂ, situaţie în care această alianţă poate să reziste DOCTRINAR până când România iese din rahatul turcesc comunist în care se află până-n gât! Această realitate nu are similitudini clare din punct de vedere istoric, dar doctrina liberală la începuturile ei era una ce se numea, de către opazanţii ei de atunci – 1848 – 1900 -, „roşie”, expresie ce se cere a fi actualizată în prezent tocmai de creatorii USL. Nu avem o ţară în care una din cele două doctrine să se aplice cu fermitate ci cu echlibru între fiecare. Nu există soluţie – liberală sau social-democrată, care să stabilizeze statul. O combinaţie inteligentă, aşa cum am apeciat înfiinţarea USL ar putea duce mai departe ţara, către obiectivele asumate la alegeri. Stricarea alianţei este de departe CEA MAI BUNĂ SOLUŢIE PENTRU CLANUL BĂSE! Dar şi CEA MAI NASOALĂ DIRECŢIE PENTRU ŢARĂ.

N-am subiecte?

Un amic mi-a reproşat ieri că din ianuarie se tot uită pe blogul meu şi a rămas dezamăgit că nu a mai văzut nici-o apariţie în această lună. „ori n-ai subiecte?”. Răspunsul meu vi-l reproduc aici: „omule, adevărul e că subiectele m-au copleşit !” Şi am început înşiruirea temelor spre care aş putea să mă îndrept. De la respectarea legilor în vigoare (sunt legi despre care nimeni nu ştie nimic, deci nu se pune problema respectării lor), la condiţia incompetenţei manageriale în cele mai multe domenii, şi din interiorul fermenţilor politici, cu puternic iz pestilenţial, la „chimia”sentimentală şi dulceagă a motivaţiei unui erotism de primăvară generat de o singură zi din an pe care ne-o rezervă occidentul pentru dragoste, dar şi de la parlamentarul cu coamă care vrea lecţii de etică în clasa I şi până la „primarul îndrăgostit” de comuna pe care o păstoreşte. Şi câte alte subiecte intermediare!!!

Pentru amicul meu: Sfântul Apostol Pavel a scris în una dintre scrisorile sale:… „ dar mai întâi îngrijiţi-vă de dragostea dintre voi, căci dragostea acoperă mulţimea păcatelor”.Ei bine,„nu e om să nu greşească” de aceea avem nevoie de dragoste ca de aer, încontinuu! În acest caz, nu înţeleg dece se alocă O ZI a îndrăgostiţilor? Modelul e din altă limbă, de acolo de unde dialogul are o replică banală: „nu sunt pregătită” şi cred, că din acest motiv, având în vedere şi creşterea rapidităţii circulaţiei sângelui odată cu venirea primăverii, se dă un răgaz de „pregătire” pentru acea zi. Dacă asta ar fi explicaţia, sărbătoarea ar trebui rezervată începătorilor în ale vieţii intime. Ziua de Sf. Valentin este pe 30 iulie în calendarul nostru. Cred că e potrivită celor de la ţară care termină coasa fânului atunci şi „în fânul de curând cosit” poate să ni se mai trezească vreo idee…

Opriţi-vă!

Binefăcătoarea zăpadă, cu care ne-a hărăzit Dumnezeu, ferindu-ne de povara unor călduri ucigătoare în ianuarie este acum adusă cu văicăreli, gemete şi căzături, în primplanul activităţii rumegătorilor de ştiri senzaţionale devenind un fel de „sculă” războinică. Mai mult, unele posturi tv. au devenit „dispecerate naţionale” ale bârfelor şi conflictelor locale, încurcând informaţiile, amplificând „dezastrele”, ori politizând chiar, un fenomen natural. Zece sate izolate, douăzeci, o sută!!!!! Se anunţă cu o bucurie nedisimulată ignorându-se ce impact emoţional pot produce aceste afirmaţii nesigure asupra unor fiinţe mai slabe de îngeri. „Reportărei şi reportărese” cu vocea sugrumată de lupta cu troienele transmit de la faţa locului că „aci nu a ajuns nimeni”! recunoscând de fapt nimicnicia prezenţei lor. Înecaţi în propriile lor agramatisme robotizate, intrând sau ieşind din cadru, după cum operatorii, în ignoranţa lor, mai caută o pisică sau un câine degerat , sau dublează transmisia cu imagini mai alarmante din alte părţi, corespondenţii nu ştiu să-şi ascundă propria bunăstare în contrast cu ţoalele jerpelite ale diverşilor interlocutori.

Ceea ce m-a pus în situaţia de a răbufni aici însă, este tot o chstiune de limbaj şi mai mult, de educaţie. Adică, un fenomen natural, anunţat profesionist, aproape la secundă, o ninsoare şi un vânt cu viteză mare, tot prognozat, să fie apostrofat de alde „vorbă-n vânt” ca fiind „iadul” şi anume „cel alb”, e mai mut decât o cacofonie, e indecenţă, e incultură, de parcă nici gmnaziul nu au absolvit imperbii ăia. Ajunge!

Nimic normal?

Din amintiri, snoave, cimilituri şi cântece brodate pe drumurile vieţii, aşa cum e firesc mi-am construit propriile judecăţi şi convingeri cu care, în orice împrejurare încerc să rămân consecvent.

De la dramele prezentului, la vreme ori climă şi de la lupta politică, la ciripitul, orăcăitul, zbieratul, grohăitul ori behăitul de manipulare din media, goana după bani şi imagine, devin “normalităţi” ce nu-mi aduc atingere căci, pentru toate am antidoturile personale pe care le-am folosit şi le folosesc benefic. Anormalul apare în momentul când se minte într-o veselie-până la urmă unii mint pe bani deci, justificat din punctual lor de vedere-, sau când prostia vrea să se facă tovarăş cu mine. Ce mă, dece pruneţi presiune pe mine spunând că “nu mai e nimic normal în ţara asta?! Sau când mă obligaţi să cred că “toţi fură, domnule!” Ce vorbeşti mă? Dece mă bagi pe mine în teica porcilor! Cine fură va da înapoi totul în mod sigur! E normal, ninge, e viscol, în martie va fi primăvară, vine până la urmă şi vara, cu mari scandaluri politice, dar nu e normal ca eu, plătitor fidel de taxe şi impozite să dau aceşti bani pentru nişte putori care primesc ajutoare băneşti de la mine pentru a-şi acoperi datoriile făcute pe băutură. De asemenea e normal să las terciul politic să clocotească într-o continuă râcă, pe “analiştii” de toate speciile să-şi debiteze părerile, ori pe “clarvazătorii astrologişti” de inspiraţie orientală sau autohtonă să aducă cu sârg argumente sofisticate, dar nu e normală semănarea vrajbei, urei şi intoleranţei în societate, cultivarea bucuriei pentru necazurile altuia, a duşmăniei dintre generaţii, dintre cei plecaţi şi cei rămaşi şi a dezbinării în întreaga societate.

70% din populaţia ce a votat este reprezentată în conducerea ţării, e un fapt normal. Că unii dintre ei nu ne mai reprezintă, nu e normal. La fel e normal ca un municipiu, oraş sau o comună să fie conduse prost, n-a fost alt primar, dar ca să-l şi realegi nu mai e normal.

Eu mă gândesc, când se va topi zăpada şi voi putea ieşi din curte, cu ce activităţi voi demara, care vor fi priorităţile verii în afara celor patru zile din iunie, catastrofale politic(!). E normal să gândesc! “Cum nene, e normal că nu poţi ieşi din curte?” Da, da, e iarnă, viscol, troiene, ştim toţi nu? A, da, e anormal că aţi uitat! Nu uitaţi, Pământul se învârteşte!!

Patriotismul imperial

Cu Anul Nou 2014 ne apropiem de finalul încorporării noastre în SUE. Ce nu ştiţi ce înseamnă? Statele Unite ale Europei. Ca să mai prelungim agonia patriotismului românesc şi pentru a suporta mai uşor  calvarul drumului nostru european mai tragem şi de Moldova de peste Prut. „Unde-s doi”…De acum încolo a fi patriot înseamnă a-ţi fi bine unde te afli. Adio ţară, glie strămoşească, vatră de cultură, spiritualitate românească, etc.! Suntem cel mai dezbinat popor din Europa, am moştenit -după cincizeci de ani de dictatură comunistă, de duplicitate şi minciună şi de rapt al valorilor-, cea mai sofisticată răutate egoistă, cel mai accentuat spirit individualist duplicitar încât rar comunităţi de români, cel puţin în Europa, aflate în bune relaţii. Se feresc unii de alţii ca dracu de tămâie!

Am auzit de la o „personalitate” ce conduce o importantă afacere bazată pe spălare de bani, că „nu trebuie să vă purtaţi frumos cu românii din subordine, sunt nişte bestii care trebuiesc călcate în picioare, eu stau cu chirie în vila mea de la Snagov, a trebuit să-mi cumpăr casă la Monaco pentru că acest popor nenorocit nu fost în stare să-mi ofere o locuinţă”. Sau un alt exemplu: am făcut un sondaj la şase clase a 12 a dintr-un liceu buzoian în urma căruia am rămas perplex, un singur elev vrea să rămână în ţară pentru a lucra în meseria pe care a învţat-o. Mai poţi vorbi despre patrie, patriotism şi comuniune spirituală? Adio! Urmează patriotismul de la Bruxelles încoace, patriotismul imperiului european, apoi, după migraţiile ce vor urma în următorii douăzeci de ani, vom vorbi despre patria noastră comună Pământul, planeta care se va descotorosi de „patrioţii” ei, după ce aceştia vor alege aventura cosmică şi primele comunităţi de ţigani vor ajunge pe Lună apoi pe Marte.

Vă recomand să citiţi aceste rânduri peste douăzeci de ani!

               

Ispita descentralizării

Dialog rural:

-S-a aprobat, vine, se face!

-Ce?

-Descentralizarea!

-Ce-i aia?

-Adică se apropie Bucureștiul de noi!

-Fugi de-acia, dom’le! Vine Ponta cu Antonescu la Gura-Văii?

-Nu ei, banii!

-Care bani?

-Banii statului, se aduc aici, mai aproape!

-Și pe hoții unde-i duce?

-Ce hoți mă, că nu despre ei e vorba!

-Da? Iau banii bucureștenilor și ni-i dă nouă? Și hoții se uită?

Habar n-are nea Stan din satul meu că se face descentralizare și nici nu-l interesează. El n-a mai fost la oraș de la Drăgaică și ca el mai sunt destui!

Vedetele politice ale televiziunilor arondate partizan susțin că au avut discuții până la cel mai îndepărtat cătun pe această temă. O fi da eu n-am auzit pe aici prin preajmă unde sunt vreo două mii de locuitori. A, or fi fost niscai primari pe la vreo întrunire… La ce să vină și nea Gheorghe? El e bun doar de îmbârligat în preajma alegerilor. E atunci băgat în seamă, primește șapcă, tricou, găleată…

Victor Ponta, aflat în ”meci de baraj” cu Băselu anunță: ”Aprobarea descentralizării înseamnă sfârșitul comunismului”. Sfârșitul ca idee, adaug eu căci, din păcate, noi nici cu feudalismul n-am terminat, din contră, punem de refacerea lui. Oare beizadelele comuniste lăstărite după revoluție și care acum ocupă scaunele consiliilor de administrație ale instituțiilor statului, secretarele și amantele noilor feudali, promovate prin agenții, consilii județene, etc., nu vor țese un păienjeniș în jurul optimismului domnului Ponta? Mira-ma-și!