Archive for November, 2009

Stenograme, înregistrări, şantaje…

November 14th, 2009

Curg pe toate torentele pestilenţiale din gazete, televiziuni sau radiouri ştiri şi comentarii despre nişte ziarişti – doi de fapt – şi un procurer de la ANI. Ce-i aia ani? O curvă, bineînţeles, nelegitimată de legea în curs de apariţie.

Da nu asta-i problema ci părerea unanimă că toţi suntem ascultaţi şi văzuţi de toţi. Dacă unul se află într-o postură mai deocheată urmează transmiterea unei stenograme după care încep tratativele de şantaj. Ne apropiem de stadiul in care toţi vor turna pe ceilalţi. Care ceilalţi? Ăia care s-au mişcat mai încet şi nu au apucat să o facă.

Ştiţi când se publică turnătoria, şantajul, stenograma? Când Basescu se lasă în curu gol să-l pupe Hazsam şi ca să nu vedem noi ruşinea hop şi inregistrarea. Si dăi comentarii, analize, flocăieli.

Şi uite aşa din şantaj în stenogramă şi înregistrare, iar de aici la turnătorie că aşa uităm de criză, de nemernicii care stau în fruntea ţării şi de sltimbancii născători de minciuni şi mâncători de căcat.

Stop! Nu-i chiar aşa , când căcatul e mare tragem şi noi cu ochiul, poate o fi bun, mai ştii? De daca am uitat ce a spus pe vremuri un ţăran într-o şedinţă a organizaţiei PCR:” bre tovarăşi, cu munca asta de lămurire pentru colectivizare am mâncat destul căcat, acu ne obligaţi să spunem ca a fost şi bun?”

Privind “sectanţii politici” actuali adunaţi într-o cloacă-sectă numită “praful democraţilor lingăi”, am senzaţia că ei adoră şi premăresc mancarea asta!

 

Nota celui care publica: NASA anunta descoperire apa pe Luna!

Convorbirea zilei

November 12th, 2009

Dom Didu iese dimineaţa în faţa portii, trage adanc aer in piept, suie privirile pe cele dealuri din imprejurimi, umezite de bruma dimineţii senine de noiembrie, bucuros ca se anunţă o zi blândă de toamnă.

- Bună dimineaţa, aruncă vorba Marioara lu Corciu, venind dintre garduri.

- Bună, răspunse scurt dom Didu dornic de vorbă, la pâine alergi, la  pâine? Auzi, Marioară, voi pe cine votaţi?, mai adaugă el privind către femeia care se oprise cu mâna streşină la ochi din pricina soarelui, în josul  uliţii.

- Păi cu refrudrumul ăsta  că altu n-avem. Poate ne mai bag şi nouă nişte pietriş pe uliţă ca s-a facut noroi gros.

- Bine, bine se grăbi dom Didu, stăpânindu-şi  un zâmbet, da la preşedinte?

- Preşedintele să-l ia naiba, că ne-ajunge! Eu crez că nici n-am avea nevoie de atâţia, mai adăugă ea, ferindu-se de o piatră şi urmându-şi drumul spre magazinul infect, insalubru şi friguros al satului pierdut undeva in România profundă…

Şcoala românească în mare impas!

November 11th, 2009

Altii sunt ochii şi altele urechile unui profesor ori învăţător! Cum Dumnezeu sa rămâi nepăsător la ceea ce se petrece în şcoala românească pentru care ţi-ai stors minte şi energie o viaţă !

Ce se întâmplă oare?

Multitudinea mijloacelor de comunicare şi sistemul de valori pe care îl promovez mi-au permis să observ in ultimii ani o multime de grave deficienţe în activitatea şcolii…

Fac o înşiruire fără nici o prioritate: lecţii ţinute după "ureche" fără nici o pregătire metodică sau psiho pedagogică, predarea unor conţinuturi rigide, lipsite de logică, supradimensionate, teme pentru acasă, multe teme, foarte firave preocupări pentru interesele, dorinţele sau aptitudinile elevilor, nici un fel de preocupări ordonate, continue şi diversificate pentru cunoaşterea individualităţii copiilor, grav blocaj comunicaţional între familie şi şcoală generat de necunoşterea dimensiunii raportului între CINE şi pe CINE slujeşte, NICI UN FEL DE CONTROL din partea şcolii asupra educaţiei nonformale a elevilor, NICI UN FEL DE CONTROL asupra sumelor vehiculate in clase de la părinţi dealungul timpului, N I M I C  despre misiunea integratoare a şcolii cu societatea, slabe, banale sau total lipsă a activităţilor practice, de laborator, experienţe, demonstraţii, cercetări(reproşându-mi, un ivăţător mi-a spus de la obraz: "fugi domnule ce cercetare sa facă un elev în clasa I", ca şi cum a pune un bob de fasole pe o farfurioara cu apă şi a observa cum apare planta ar fi o "treabă" de liceu), inadecvate, inâmplătoare, exagerat de banale şi plictisitoare, ore de educaţie religioasă, morală şi sportivă, numeroase materii la care singura capacitate pe care trebuie să o demonstreze elevul e memoria, jocurile ca mijloace adecvate de socializare, educaţie civica, competitională sunt total lipsite de farmec, NIMENI – decât in rare cazuri filmate şi date în presă – nu se ocupă de "şcoala" de acasă, de influienţa străzii, a calculatorului şi mass media în educaţia copiilor, sistemul de control şi îndrumare – cu extrem de puţine exceptii – este lamentabil, neprofesionist, birocratic, corupt, excesiv de permisiv, influienţat politic, angajarea resurselor umane e o catastrofă atât din punct de vedere conceptual, ca activitate cât şi moral ori profesional… Inşiruirea nu se opreşte aici. Vom continua…

Intrebarea zilei

November 11th, 2009

Cred ca toti ati observat apetitul unor lideri – vezi Oprescu, Basescu – pentru amestecarea cu noroi a "clasei politice"… Ei, acum raspundeti-va la niste intrebari: dumnealor ce fel de lideri sunt, nepolitici? Dar clasa politică e una sau E mai multe?

Până să formulaţi răspunsul eu vreau să spun că discreditarea clasei politice este o dovadă incontestabilă a faptului că aceşti "marfoţoi" – de partid sau de stat – dispreţuiesc poporul din care fac parte. Pur şi simplu! Iată logica afirmaţiei: fiecare cetăţean al ţării apartine unei entităţi politice, unii sunt "clasa politică" ce nu se duce la vot, altii sunt membrii ai unor partide – deci fac parte din clasa politică activă permanent, in fine, altii votează cu o anume clasă politică, deci şi ei ţin de aceasta. Aşadar toţi adulţii unei ţări alcătuiesc clasa politică. De fapt ei se exprimă – într-un fel sau altul – în politică. Concluzie: cei care discreditează "clasa politică" au dat în mintea copiilor!

Nota Bene: a NU te duce sau a TE duce LA VOT este o atitudine şi o acţiune politică politică