Scrisoare deschisă

Eugen Nicolaescu are dreptate, în articolul publicat în Opinia Buzoiană de azi, dar îi pasez o notificare: Stimate coleg, când ne aflam la putere cel din frunte susţine ca el are dreptate, persiflează pe cel mic, dă tot felul de “bombe” si “fumigene”, ignoră realităţi palpabile. Aşa e, Ponta nu are minte de strateg. Se vede după cum vorbeste. În plus n-a lucrat până acum în administraţie-primărie, consiliu judeţean, funcţionar superior, etc – si habar nu are cum se gestionează nici macar o cârciumă, darmite o ţară întreagă. Cu el presedinte, România se va împărţi între interpuşii pesedişti, sftăuitorii din umbră, şforari si lingusitorii de profesie. Dacă ajunge la Cotroceni va începe cea mai neagra perioadă din istoria României. Nici ca în vremurile de început ale lui Ceauşescu nu va fi. Cel puţin ăla, la începutul dictaturii lui, avea oameni bazaţi, cu studii la vremea lor, nepătaţi. Azi, nu mai vedem capete luminate, animate de dorinţa unei propăşiri reale a poporului si de spirit de sacrificiu. Cei ce ne conduc azi, “numai banul îl vâneaza si câstigul fară muncă”. Pe vremea lui Tăriceanu am susţinut cu tărie iniţierea şi crearea unor şcoli de studii politice, de performanţă, în care sa fie promovaţi oameni cu reale calităţi morale si intelectuale, nu pe bani. Tăriceanu era surd la orice propunere si iată calitatile lui: imoralitate, tradare, dezbinare. Din pacate domnule Eugen i-am stat alaturi si eu, atunci, mă simt mânjit da aceasta farsă numită “politică” la care amândoi, alaturi de mulţi alţii, am fost păraşi. Daca iese Ponta, noi toti în frunte cu Tariceanu – cu partidul laşilor “reformatori”, cu alde Bâgiu si acoliţii lor – suntem de vină. În acest nefericit caz, mesajul meu va fi: “v-am spus de fiecare data sa luati ţara “pe jos”, prin sate si cartiere că nu mai e pe vremea lui bietul Raţiu care a fost huiduit în Piaţa Daciei din Buzău. Acum trageti ponoasele” Sansa voastra a politicienilor de sus se joacă acum. Noi cei de jos suportăm oprobiul şi umilinţa! Veghiati să nu iasă Ponta presedinte! Împacaţi-vă unii cu alţii, trageţi cu toţii la acelaşi edec, aruncaţi orgoliile… Lasaţi somnul o jumatate de lună, mai daţi jos grijile si afacerile si umblaţi, umblaţi, umblaţi prin toată tara.!!! Numai astfel Moldova si Muntenia vor întelege dece NU trebuie sa iasă Ponta preşedinte!!! Că ardelenii – Ion si Ghio – au înţeles!!!

Cum a fost posibil?

Imbecilizarea scenei politice buzoiene a fost posibilă ca urmare a unei narcotizări progresive a oamenilor, sub influienţa imorală a banilor, urmată de o cacialma a aparenţelor, pe baza căreia s-au cocoţat pe scara socială, mediocrităţile– cele mai stranii figuri ale unui ev răsturnat în conţinutul lui valoric. Cum a fost cu putinţă o asemenea degringoladă socială? Ei bine, două sunt cauzele cele mai evidente. Prima ţine de sorginea noastră de oameni cu bun simţ care, atunci când ar fi trebuit să scoatem în faţă personalităţi cu moralitate şi onoare neştirbite, ne-am lăsat copleşiţi de şăgalnice linguşeli şi aparenţe care nu au dezvelit, la momentul oportun, nonvalorile ce, cu tupeu, s-au aşezat în fruntea bucatelor. A doua cauză explică de fapt, cum de ne-am putut înşela în aşa hal: şforari veniţi din vechile structuri comuiste, neputând a fi luaţi în seamă direct au acţionat prin interpuşi. Aceştia îşi freacă mâinile acum de satisfacţie că în sfârşit, mergem din nou spre partidul unic. Nu cred că vor reuşi!

La marginea satului…

Recentele ajutoare europene au trezit lumea satelor concominent cu “potera”ce a răscolit câmpile sudice în vânătoare vârstinicilor care se aflau în “incompatibilitate” cu somnul de veci. Asta ieri noapte. Azi e o zi istorică, a Armatei Române precum şi Ziua Regelui căruia i s-a închinat Victoria de la Carei. Felicit televiziunile (în special TVR) care au acordat atenţie ambelor evenimente: celui haiducesc dar şi sărbătorii.
Satul românesc – definit prin mulţimea rurală ce îl alcătuieşte-şi exemplificat,  cu precădere, de localităţile pe care le străbat aproape zilnic, e mult modificat, din punct de vedere psihosocial, faţă de alte preioade electorale, de mai ieri. Ceva se petrece. Nu-mi dau seama ce, din cauză ocupaţiilor multiple pe care le au sătenii în această perioadă de pregătiri pentru iarnă. Totuşi, câte ceva mai recepţionez. Astfel, la pădure, pe gol la căratul fânului, ori în cârciumi la o bere, în fugă se aduce vorba şi de alegeri. În satul meu natal, pe un stâlp, cam la margine au fost lipite în ordine, jos Victor Ponta, mai sus Tăriceanu şi sus de tot Iohannis. Ploaia de ieri şi vântul de azi a provocat pentru Neacşa din capul satului, o schimbare totală de atitudine: “Semn rău, fetică, ai văzut? Pe Ponta l-a rupt complet, Tăriceanu s-a deslipit jumătate iar Iohannis, uite, a rămas. Ai dracu nemţi!”  

S-au aşezat apele? Nici vorbă!

“Apele nu se aşează” cu una, cu două la Buzău. Se vede de la o poştă lipsa de inspiraţie a celor mai multi oameni politici aflati la “butoane”. În principal, pentru că şi-au promovat clientela fara o selecţie valorică. Sunt de acord: îti aduci aproape colaboratorii, cei de care te-ai folosit la nevoie, dar nu-i cocoţi în pozitii care, pâna la urma, să te umbrească cu incompetenta lor. În ultimii 15 ani n-am vazut nici o initiativa proprie, aici la noi, la Buzău. Cel mult imitaţii sau iniţiative de la alţii. Nu suntem în stare sub nici un chip sa revigoram nimic! În nici un domeniu! A, constructii? reparatii? Hai sa fim seriosi! Daţi-mi un exemplu care sa exprime capacitatea de creatie a celor mai valorşi edili ai Buzaului. Lasă exceptiile! Ele confirma regula! Vorba unui amic: e vorba doar de ciolan, numai de ciolan. Nu mai vorbesc de călătoriile prin ţară sau prin lume, făcute pe bani publici, din care nimeni nu a vrut sa înveţe ceva. Sau n-a fost în stare! Am argumente în acest sens, să umplu un ziar. Unul singur aspect e limpede pentru toată lumea: imoralitatea celor care n-au înşelat aşteptările a întrecut orice limită. Sunt sigur că cei care si-au părăsit partidele sunt nişte mediocrităţi care habar n-au că au devenit personaje cargialiene: “unde nu e moral, acolo e corupţie si o soţetate fără prinţipuri, care va să zică că nu le are”, domnilor migratori. Pentru ca să se aşeze apele e nevoie de FLIT! Să le dăm cu flit pentru a-i scoate din conducerea vieţii sociale! Asemenea oameni nu mai au ce căuta prin politică! Acţiunea de “dezinsecţie socială” trebuie pornită de la vârf în jos! Ferească Dumnezeu să se închidă gura presei, ca pe vremea lui Nastase… Ceea ce s-a întâmplat la Buzau, în perioada migraţiei politice, ne umple de umilinţă pe toţi în faţa întregii ţări. Mediocrităţile care au pus la cale această acţiune ne dirijează spre partidul unic, spre mototolirea democraţiei si libertăţilor noastre. Nici o justificare nu stă în picioare! Viaţa politica în judetul nostru este la pamânt! Atmosfera ei este îmbâcsită si prin ceaţă se văd rânjetele celor care ne-au făcut de baftă, se citeşte satisfacţia oamenilor avizi de putere, incapabili să evalueze suferinţa celor părăsiţi, a amarâţilor de alegatori care au crezut în ei.

Veşti proaste pentru suflet

Am avut o dispută aproape inflamabilă cu un preot despre care nu credeam că poate fi implicat în politică. Pentru a-mi limpezi un anume punct de vedere am contactat pe cineva din branşă, ceva mai în vârstă şi şi i-am cerut părerea despre colegul „înflăcărat”. E interesant răspunsul acestuia pe care îl citez aici: „dom profesor, preoţii să căznesc de două mii de ani să dărâme Biserica, noroc cu credincioşii că o ţin”. Am plecat cu un gust amar după acest răspuns şi am încercat o justificare a lui. Din nefericire are mult adevăr: prin partizanat politic pe care unii îl proclamă chiar din uşa altarului – unii direct, cu nominalizare concretă, alţii voalat – nu avem decât şansa pierderii nădejdei, a credinţei şi a dragostei faţă de aproapele nostru. Acum, când vedem cu câtă înverşunare clasa politică  se acoperă de  noroi în piaţa publică, sugerez că, atât cei ce slujesc în Biserică, cât şi oamenii şcolii, ar trebui să militeze pentru buna înţelegere între toţi membrii societăţii. Nu pot să fiu liniştit când, cu tristeţe aflu că, la Facultatea de teologie din Bucureşti, li se inoculează studenţilor ca, în nici un caz nu trebuie să-l alegem pe Iohannis preşedinte, că e neamţ!!!

Tristeţea mea e cu atât mai mare cu cât ştiu că Biserica catolică, într-o anumită perioadă, s-a implicat profund în politică iar catedralele lor acum sunt goale. Oare mergem în acelaşi sens?

Împuţinarea sufletească

Lumea în care trăim, ca şi în cea în care au trăit strămoşii noştri e plină de ameninţări. In vremea trecută, oamenii, în situaţii limită, şi-au ridicat ochii spre cer, au nădăjduit, oferind dragostea şi credinţa lor Domnului şi au depăşit, de cele mai multe ori situaţiile de cumpănă. Toate împlinirile trecutului au la temelia lor trăinicia spirituală. Cu sufletul generos, cu credinţă şi cu iubire am ajuns prin timp, la zilele de acum. Într-o lume mai plină de neprevăzut şi de ameninţări. Ceea ce mă îngijorează este sintagma din titlu. Pentru timpul prin care trecem azi este nevoie de un lanţ spiritual. Ne depărtăm sufleteşte, cu toate că putem comunica mai bine ca niciodată, suntem striviţi de puterea banului, uităm de darurile ce ne înconjoară în natura dăruită de Dumnezeu, suntem MÂNDRI cu toate că asta e un păcat în Pravila Bisericească, în fine, iubirea s-a devalizat în cancanuri, normalul deviază spre destrăbălare iar, pe zi ce se duce, nădejdea se ofileşte în împuţinarea noastră sufletească.

De vremuri şi oameni…

Dacă stau şi mă gândesc la câte frustrări şi necazuri am avut înainte de 89, ar trebui acum să cânt şi să joc după câte schimbări şi bucurii pot trăi astăzi. Atunci eram ceva mai tânăr şi treceam cu dezinvoltură peste toate cu energia vârstei. Azi veselia este umbrită de mulţimea dezamăgirilor mai vechi sau mai recente. Îmi menţin totuşi euforia cuplat fiind la trăirile iniţiale, cele din decembrie 89, cât şi datorită simţămintelor generate de multele beneficii şi realizări personale care s-au derulat de atunci la nivelul accepţiunii adevărate a libertăţilor curente. Adică sunt mulţumit că am înţeles corect ce înseamnă libertatea câştigată, cum şi care să fie modalitatea beneficiilor mele de la ea.
S-au repetetat deseori spusele lui Miron Costin, „nu-s vremurile sub cârma omului ci bietul om sub vremi” şi în mod sigur, aflaţi sub ruşi în anii 50, toţi gândeam la fel. Azi nu mai avem dreptul să ne lamentăm ci să fim desăvârşiţi în faptele noastre pentru a trece prin vremi.

Aaaa venit tooaaamna!

Azi, la Gura Văii a venit toamna. Credeam, speram, dar nu-mi închipuiam: când m-am trezit, ca de obicei, deschid fereastra şi privesc la cer: senin sticlă şi stele tot mai sclipitoare. Răcoarea nopţii devine insuportabilă. Mă cuibăresc în pat, era 04,15! Hm, îmi trecuse somnul şi, pe loc, îmi dau seama că e prea linişte! Nu se mai auzea nici un greier, nici măcar un cârâit! Culmea! Nu-mi invada sufletul nici o nostalgie, dimpotrivă! O bucurie, inexplicabilă pe moment, mi se insinuează prin toată făptura şi îmi dau seama că frigul dimineţii a adus prima brumă şi cu ea toamna. Da, la 06,30 geamurile maşinii erau îngheţate, bruma groasă şi termometru arăta minus un grad. Bucuria provenea din vie: a dat bruma, cad frunzele ruginite, strugurii brumaţi dau un vin de calitate. Şi cu cârnaţii, plus pastrama de capră, treaba-i bună!

„Breaking news”, la Buzău

Cristi Bâgiu, preşedintele Consiliului Judeţean Buzău, şi vicepreşedinte la PNL, ales în 2012 cu o majoritate confortabilă în dispăruta USL, în detrimentul lui Victor Mocanu de la PSD, anunţă într-o şedinţă a Biroului judeţean PNL că la alegerile prezidenţiale îl va sprijini pe Victor Viorel P.. Cu câteva zile mai înainte preşedintele Organizaţiei Judeţene a PNL, George Scutaru, lansase o chemare către toţi primarii şi consilierii PNL prin care le cerea acestora să nu se lase momiţi de psd sau alte formaţiuni politice. Presa a reacţionat şi a cerut ca, oficial, aă se condamne gestul. Eu cred că G.Scutaru a fost explicit în chemarea lansată şi nu cred că ma era nevoie de altă  interventie prin care sa se condamne pozitia cuiva. Gestul lui Cristi Bâgiu, prin care a anuntat în fata biroului PNL si organizatiei municipale Buzau ca va sprijini pe Victor Viorel P. la prezidentiale, seamna cu cel al lui Boc, care o va sprijini pe Elena U. în aceeasi competitie. Si unul si celalalt fac sau faceau parte din aceeasi alianta. Boc n-a facut adeziune la PMP si nu stiu-nu cred-ca dl. Bâgiu a facut la PSD. Ambii-Bâgiu si Boc-si-ar pierde scaunele dacă o fac. Ei demonstreaza ca au dreptul la opţiune, că sunt liberi. Pentru noi, membrii PNL de rând, situatia e jenanta. Judecăţile care se fac (ca e santajat, ca a tradat, etc) nu au coerenţă în contextul evolutiei politice a judeţului nostru în ultimii 10 ani. S-o fi săturat omul de ceva, s-o fi plictisit, cine ştie.Optiunea lui Cristi nu angajeaza partidul si nu obliga pe nimeni. Regretabil e ca nu si-a exprimat-o la Bucuresti, în delegatia permanenta, mai de mult. Sau poate e una din dinamitele care au aruncat în aer USL-ul.

Să fim seriosi, nu exista un delict de opinie. Omul e liber sa acţioneze cum vrea si pe viziunea sau ideatica pe care o are. Momentan nu putem evalua consecinţele. Probabil vom vedea asta mai târziu. Ceea ce se demnonstreaza fără echivoc este ca ideologia politica a partidelor e subţire, subtire de tot.

Pentru mine personal si pentru prietenii mei liberali- care vorbesc de tradare- gestul e de condamnat . El reprezinta, dacă mai era cazul, confirmarea unui fapt caracteristic acestui neam MÂNDRU, că se trage din romani si daci si anume ca, de la Marcus Junius Brutus si până în ziua de azi, asa este scrisa istoria noastra-istoria trădărilor de neam si ţară… Toate din motive de câştig-de putere sau de arginti. Suntem în Anul Brâncoveanului si numai acesta comemorare este pe deplin lămuritoare. Asta-i sorgintea, ce sa-i faci, n-ai ce face! Vai de lume si de viata!

P.S. Am pus ghilemele la titlu deoarece am auzit despre intenţia lui Bâgiu de la alegerile europarlamentare, dar n-am crezut atunci!

Lămuriri

După emisiunea lui Turcescu cu Trăian Băsescu de aseară, am ajuns la convingerea că cel mai redutabil candidat la preşidenţie rămâne Klaus Johannis. “În pomul cu fructe toţi aruncă cu pietre”, spune un proverb bătrânesc. Adevărul e că Ponta şi “consilierul”lui american s-au făcut de …cacao rău de tot. Până şi colegii lui de partid recunosc. Părerea mea e că, din punct de vedere pragmatic, atât pentru el cât şi pentru partid, este un mare dezavantaj să lase guvernul în favoarea Cotroceniului. Am senzaţia că nici nu vrea să iasă preşedinte. Cât priveşte prestaţia interlocutorului lui Turcescu, aceasta se situiază sub nivelul aşteptărilor mele. De fapt dl. Băsescu a lăsat “atacul” împotriva lui Ponta-ceea ce poate induce părerea naivă că ar fi înţeleşi pe sub masă-, şi s-a concentrat pe Klaus. E clar că îi e frică de popularitatea şi corectitudinea acestuia. Invocaţiunile făcute contra lui, de către amicul Băse, sunt- în special prin repetarea lor obsesivă-copilăreşti şi reluări banale din piaţă- . De pildă chstia cu Grifco, sau cea referitoare la casele lui Johannis, ori la meditaţiile lui sunt nişte palavre aduse în faţă ca în timp ele să se metamorfizeze în “adevăruri”. Amicul meu nu ştie nimic din ceea ce ar trebui să ştie. La nişte cupmărături “electorale şi de imagine” de la supermarketuri nu se vede adevărata faţă a României. Dacă spune că a îngenunchiat sistemul dece nu pleacă incognito în ţară? Să vadă realităţi faţă de care Las Fierbinţi e mic copil…Mai mult, luându-se cu vorba a uitat că, încă, e  preşedintele ţării, calitate în care el “ocroteşte” pe cine doreşte. Afirmaţiile făcute în acest sens, în legătură cu Elena Udrea, mă fac să ajung la părerea că şi el este în genunchi împreună cu sitemul din care face parte.